Decizia ÎCCJ nr. 3/2019 (HP)Punctul 3

3. Expunerea succintă a Dosarului nr. 2.197/1/2018 În cauza în care chestiunea de drept a fost ridicată, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu judecarea apelurilor declarate de procuror, inculpați și părțile civile împotriva Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța de fond fiind sesizată prin Rechizitoriul nr. 3/P/2013 din 14 aprilie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești. 3.1. Punctul de vedere al completului din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită 3.1.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție În opinie majoritară s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării, inclusiv cea privitoare la legătura cu soluționarea pe fond a cauzei, făcând referire la jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care nu a exclus din competența sa de judecată nici chestiunile de procedură și nici problemele de drept care au apărut într-o cale de atac ordinară sau extraordinară. S-a mai apreciat că interpretarea unei norme care corespunde unui caz de nulitate absolută influențează decisiv soluționarea cauzei și îndeplinește condiția de admisibilitate a sesizării prevăzută de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. Totodată, s-a arătat că de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor prevăzute de art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 67 alin. (3) din legea menționată anterior, depinde soluționarea fondului căii de atac. De asemenea s-a arătat că asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii. ... 3.1.2. Opinia majoritară a completului cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită S-a arătat că, în cazul infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, prin intrarea în vigoare a dispozițiilor prevăzute de art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu încetează competența funcțională de a participa la ședința de judecată conform dispozițiilor art. 67 alin. (3) din aceeași lege pentru procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori pentru alt procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție desemnat de conducătorul parchetului, conform dispozițiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție. Astfel, s-a apreciat că din analiza coroborată a normei generale cuprinse în dispozițiile prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a celei cu caracter special prevăzute de art. 88^2 alin. (3) din aceeași lege, rezultă faptul că regula instituită de legiuitor, cu caracter general, este aceea a participării la ședințele de judecată a procurorului care a efectuat urmărirea penală sau a unui alt procuror din cadrul aceluiași parchet, iar excepția vizează cauzele în care urmărirea penală a fost realizată de procurori din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, caz în care participarea în ședința de judecată, în cauzele de competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, se asigură de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurori de la parchetele de pe lângă instanța învestită cu soluționarea cauzei. Rațiunea instituirii acestei excepții rezidă din structura și competența secției nou-înființate, care funcționează cu un număr redus de procurori, care nu ar putea asigura participarea la ședințele de judecată la toate curțile de apel din țară în cauzele de competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și în care urmărirea penală a fost efectuată de procurori din cadrul acestei secții. Pe cale de consecință, s-a apreciat că se impune instituirea unei excepții de la regula generală, din considerente de ordin practic, în sensul că în aceste cauze participă în ședințele de judecată procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel, iar în cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorii de la Secția judiciară a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu procurorul care a efectuat urmărirea penală ori procurorul desemnat de conducătorul parchetului. Per a contrario, în măsura în care urmărirea penală nu a fost efectuată de către procurori din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, s-a apreciat că nu există elemente care să justifice concluzia referitoare la obligativitatea aplicării imediate a dispozițiilor prevăzute de art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul participării la ședințele de judecată a altor procurori decât cei care au efectuat urmărirea penală sau desemnați de conducătorul parchetului, rațiunea legiuitorului în instituirea acestei excepții fiind în mod evident una cu caracter practic, fără ca excepția instituită să modifice competența funcțională a procurorului de a susține acuzarea în măsura în care a efectuat urmărirea penală. ... 3.1.3. În opinie minoritară s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, întrucât nu este îndeplinită condiția referitoare la constatarea existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în acest sens fiind invocată jurisprudența Înaltei Curți în materie penală - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a explicitat sensul sintagmei „soluționarea pe fond a cauzei“ din cuprinsul dispozițiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Distinct de aceasta s-a arătat că dispozițiile prevăzute de art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă o normă specială dintr-o lege ordinară, în raport cu norma generală prevăzută de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Conchizând, s-a arătat că interpretarea încetării efectelor de aplicare a unei competențe funcționale statuate într-o dispoziție legală, ca urmare a intrării în vigoare a unei norme, nu este de esența interpretării pe calea mecanismului de asigurare a unei practici unitare, întrucât este o chestiune de aplicare a legii. ... ... ...