Decizia CCR nr. 168/2025Punctul 34
Punctul 34
34. În ceea ce privește principiul legalității, criticat prin prisma normelor de tehnică legislativă, cu referire la avizarea actelor normative, în cauză fiind pus în discuție avizul Consiliului Economic și Social, Curtea subliniază că, în jurisprudența sa, a considerat că analiza solicitării avizului Consiliului Economic și Social (în privința actelor normative ce intră în domeniul de incidență al acestuia) este o problemă care, din punct de vedere constituțional, poate fi analizată din perspectiva art. 1 alin. (5) , coroborat cu art. 141 din Constituție [prin prisma dispozițiilor Legii nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 2 octombrie 2015, și a domeniilor reglementate la art. 2 alin. (2) din această lege]. Față de această împrejurare, Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2020 stabilește anumite măsuri organizatorice cu privire la transferul/gestionarea proiectelor strategice de investiții și, în contextul dat, ajustează anumite prevederi existente deja în cadrul legislativ referitoare la procedura de derulare și încetare a parteneriatului public-privat. Raportat la această situație, Curtea învederează că prin Decizia nr. 216 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 21 noiembrie 2024, paragraful 16, în ceea ce privește invocarea art. 141 din Constituție (avizul Consiliului Economic și Social - prevăzut de legea de organizare și funcționare a acestuia), instanța de contencios constituțional a statuat că, dacă nu există o încălcare a unui drept sau a unei libertăți fundamentale, atunci art. 141 din Constituție nu poate fi invocat și analizat pentru că ar deveni standard de referință de sine stătător. În schimb, dacă ar exista o încălcare a unui drept sau a unei libertăți fundamentale, atunci Curtea ar trebui să evalueze dacă afectarea s-a produs ca urmare a nesocotirii art. 141 din Constituție și numai în situația unui răspuns afirmativ se vor constata incidența acestui din urmă text și, evident, încălcarea sa. Așadar, în cadrul controlului concret de constituționalitate, respectarea art. 141 din Constituție reprezintă un standard de constituționalitate care nu poate fi invocat de sine stătător, ci corelat cu o altă reglementare constituțională în sensul antereferit. Or, ținând seama de aceste considerente de principiu, Curtea observă că, așa cum a subliniat mai sus, dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2020 nu contravin drepturilor și libertăților fundamentale invocate în susținerea excepției. Ca atare, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăți fundamentale aduse în discuție de către autoarea excepției de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional constatată că nu poate fi realizat controlul de constituționalitate din perspectiva exclusivă a standardului de referință exprimat de prevederile art. 1 alin. (5) , coroborat cu art. 141 din Constituție, care reglementează rolul Consiliului Economic și Social, și, prin urmare, aceste dispoziții constituționale nu sunt incidente în cauză. ...
Sursa oficială ↗