Decizia ÎCCJ nr. 2/2019 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție Direcția de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a exprimat punctul de vedere în sensul că sustragerea de la executarea interzicerii de a se afla în anumite localități, dispusă ca măsură de siguranță în temeiul art. 112 lit. d) din Codul penal anterior, are corespondent în norma de incriminare prevăzută în art. 288 alin. (1) din Codul penal, în modalitatea sustragerii de la executarea interzicerii exercitării dreptului de a se afla în anumite localități stabilite de instanță, aplicabilă ca pedeapsă complementară prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal, fapta nefiind dezincriminată la data de 1 februarie 2014. Opinia exprimată se întemeiază pe următoarele argumente: a) În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal referitoare la legea penală de dezincriminare nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. În dispozițiile art. 271 alin. 4 din Codul penal anterior, sustragerea de la executarea interzicerii de a se afla în anumite localități, dispusă ca măsură de siguranță în temeiul art. 112 lit. d) din Codul penal anterior, era încriminată și constituia infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești. În dispozițiile art. 288 alin. (1) din Codul penal, sustragerea de la executarea interzicerii exercitării dreptului de a se afla în anumite localități stabilite de instanță, aplicată ca pedeapsă complementară prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal, este incriminată și constituie infracțiunea de nerespectare a sancțiunilor penale. Examinarea comparativă a dispozițiilor art. 271 alin. 4 din Codul penal anterior și a dispozițiilor art. 288 alin. (1) din Codul penal conduce la concluzia că sustragerea de la executarea interdicției de a se afla în anumite localități, stabilită prin hotărârea definitivă a instanței penale, este incriminată atât sub imperiul Codului penal anterior, cât și sub imperiul noului Cod penal, în primul caz sub denumirea de „nerespectare a hotărârilor judecătorești“, iar în al doilea caz sub denumirea de "nerespectare a sancțiunilor penale“. Așadar, fapta - sustragerea de la executarea interdicției de a se afla în anumite localități, interdicție prevăzută în hotărârea definitivă a instanței penale - este incriminată de legea nouă, sub o altă denumire („nerespectarea sancțiunilor penale“) și, în consecință, sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. În acest context, se impune precizarea că natura interdicției de a se afla în anumite localități (de măsură de siguranță sub imperiul Codului penal anterior și de pedeapsă complementară sub imperiul noului Cod penal) nu are aptitudinea de a exclude aplicabilitatea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, întrucât conduita incriminată atât în vechile dispoziții ale art. 271 alin. 4 din Codul penal anterior, cât și în noile dispoziții ale art. 288 alin. (1) din Codul penal constă în sustragerea de la executarea interdicției de a se afla în anumite localități, cuprinsă într-o hotărâre definitivă a instanței penale, indiferent dacă această interdicție este dispusă de instanța penală cu titlu de măsură de siguranță (conform Codului penal anterior) sau cu titlu de pedeapsă complementară (conform noului Cod penal). Reglementarea interdicției de a se afla în anumite localități, ca măsură de siguranță, în concepția Codului penal anterior, și ca pedeapsă complementară, în concepția noului Cod penal („interzicerea exercitării dreptului de a se afla în anumite localități stabilite de instanță“), nu modifică, în esență, norma de incriminare, în condițiile în care conduita interzisă este reprezentată de sustragerea de la executarea interdicției stabilite printr-o hotărâre definitivă a instanței penale. ... b) Opinia exprimată se reflectă în jurisprudența instanțelor judecătorești, concretizată, de exemplu, în: • Sentința penală nr. 492 din 4 iunie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, în cuprinsul căreia s-a reținut că, analizând comparativ dispozițiile legale ce incriminau anterior nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 4 din Codul penal anterior și dispozițiile legale actuale ce incriminează nerespectarea sancțiunilor penale prevăzută de art. 288 alin. (1) din Codul penal, instanța constată că dispozițiile din legislația veche se regăsesc și în noul Cod penal, astfel că fapta inculpatei nu a fost dezincriminată. Pentru a aprecia în acest sens instanța are în vedere că măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în anumite localități din Codul penal anterior (vizată de art. 271 alin. 4 din Codul penal anterior) se regăsește reglementată și în noul Cod penal, dar ca pedeapsă complementară [vizată de art. 288 alin. (1) din Codul penal], iar în această situație subzistă interdicția impusă inculpatei prin Sentința penală nr. 2.289 din 20.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă, dar și obligația inculpatei la respectarea acesteia; • Sentința penală nr. 640 din 9 septembrie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, în considerentele căreia sa reținut că inculpatul a fost condamnat definitiv la 967 de zile închisoare cu executare prin Sentința penală nr. 231 din 13.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin Decizia penală nr. 762 din 13.04.2012 a Curții de Apel București, luându-se totodată și măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în București pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În drept, fapta inculpatului care la data de 30.09.2014, în jurul orei 12,00, a fost depistat în București, deși avea interdicția de a se afla în București, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale prevăzute în art. 288 alin. (1) din Codul penal. Elementul material al infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale îl reprezintă acțiunea inculpatului de a se afla în București la data de 30.09.2014, deși avea interdicția de a se afla în București; • Sentința penală nr. 527 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Sectorului 3 București, în cuprinsul căreia s-a reținut că, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului constă în neexecutarea conform legii a măsurii de siguranță a interdicției de a se afla pe raza municipiului București, sancțiune aplicată inculpatului prin hotărâre penală definitivă. Potrivit dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal, interzicerea exercitării dreptului de a se afla într-o anumită localitate stabilită de instanță constituie pedeapsă complementară. Astfel, instanța apreciază că acțiunea inculpatului de a încălca măsura de siguranță stabilită în sarcina sa realizează elementul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) din Codul penal, în condițiile în care măsura de siguranță are același conținut cu pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal, relevantă sub aspectul existenței infracțiunii fiind conduita inculpatului, contrară interdicției ce îi incumba, iar nu calificarea sancțiunii ca pedeapsă complementară sau măsură de siguranță; • Decizia nr. 649/C din 23 mai 2014 a Tribunalului București Secția I penală, în cuprinsul căreia sunt menționate considerentele Sentinței penale nr. 1.270 din 10 aprilie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, conform cărora, potrivit art. 271 alin. 4 din Codul penal anterior raportat la art. 112 lit. d) din Codul penal anterior, infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prin sustragerea de la executarea măsurii de siguranță prevăzute în art. 112 lit. d) din același cod, respectiv interzicerea de a se afla în anumite localități, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. Într-adevăr, fapta nu se mai regăsește incriminată sub această denumire în noul Cod penal, ci în conținutul infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale prevăzute de art. 288 alin. (1) din Codul penal, care prevede că sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranță prevăzute în art. 108 lit. b) și c) din același cod de către persoana fizică față de care s-au dispus aceste sancțiuni se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă. Potrivit legislației noi, interzicerea de a se afla în anumite localități este o pedeapsă complementară sau o pedeapsă accesorie [art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal]. Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, cum este cazul în speță; • Decizia nr. 321 din 26 august 2014 a Tribunalului Dâmbovița - Secția penală, potrivit căreia în mod greșit instanța de fond a apreciat că infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești prin neexecutarea măsurii de siguranță este dezincriminată, interzicerea de a se afla în anumite localități devenind pedeapsă complementară conform art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal, nerespectarea sa fiind incriminată în continuare ca infracțiune de neexecutare a sancțiunilor penale prevăzută de art. 288 din Codul penal și sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. În concluzie, s-a opinat că sustragerea de la executarea interzicerii de a se afla în anumite localități, dispusă ca măsură de siguranță în temeiul art. 112 lit. d) din Codul penal anterior, are corespondent în norma de incriminare prevăzută în art. 288 alin. (1) din Codul penal, în modalitatea sustragerii de la executarea interzicerii exercitării dreptului de a se afla în anumite localități stabilite de instanță, aplicabilă ca pedeapsă complementară prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. l) din Codul penal, fapta nefiind dezincriminată la data de 1 februarie 2014. ... ...