Decizia CCR nr. 160/2025Punctul 9

9. Guvernul apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. În ceea ce privește criticile aduse dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, Decizia nr. 519 din 7 iulie 2015 și Decizia nr. 243 din 21 mai 2013), prin care instanța constituțională a constatat constituționalitatea acestor dispoziții, reținând că „existența unei legături cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) și ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, Guvernul învederează că prevederile criticate sunt norme de procedură, care dau expresie principiului tantum devolutum quantum iudicatum, care se aplică în procedura din fața instanței de judecată, în faza apelului. Limitarea instituită de legiuitor cu privire la motivele pe care contestatorul le poate invoca în fața instanței de judecată nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece dreptul poate fi exercitat doar în limite rezonabile, astfel încât să nu aducă atingere drepturilor altor titulari. De asemenea, se arată că dispozițiile criticate nu încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor sau libertatea economică, întrucât soluția legislativă derivă din rolul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și al instanței de judecată, respectiv acela de a soluționa contestațiile cu privire la procedurile de atribuire a contractelor prin examinarea acelorași critici în legătură cu pretențiile ce au fost inițial formulate. ...