Decizia ÎCCJ nr. 18/2018 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști recunoscuți cu privire la chestiunile de drept ce formează obiectul sesizării. Departamentul de drept public din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara, prin lector univ. dr. Laura Stănilă, a opinat în sensul că acțiunea unică de transport, respectiv deținerea fără drept pentru consum a drogurilor de risc sau de mare risc pe teritoriul altui stat și, ulterior, pe teritoriul României, îndeplinește atât condițiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în sensul realizării scopului incriminării - evitarea introducerii în țară a drogurilor de mare risc, cât și pe cele prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri în sensul realizării scopului incriminării - evitarea consumului individual de astfel de substanțe. Întrucât, faptic, s-a realizat doar activitatea de transport, a considerat că există concurs formal de infracțiuni, respectiv, atunci când o singură acțiune sau inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni [art. 38 alin. (2) din Codul penal]. Prin realizarea transportului drogurilor de mare risc s-a încălcat preceptul ambelor norme de incriminare prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, respectiv art. 4 din aceeași lege. În acest sens s-a reținut că textul art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri nu precizează niciun scop al introducerii în țară a drogurilor de risc/mare risc. Prin urmare, din interpretarea textului de incriminare rezultă că fapta prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri există și atunci când introducerea drogurilor s-a realizat în scop de comercializare, distribuire, dar și atunci când s-a realizat în scopul consumului propriu. În plus, a considerat că elementul esențial în demersul logic îl constituie ratio criminis, constând în evitarea situațiilor în care astfel de substanțe, extrem de dăunătoare pentru sănătatea și siguranța populației, pătrund/sunt aduse pe teritoriul României. În continuare, analiza efectuată a avut în vedere modalitățile diferite de comitere a acțiunilor care intră în latura obiectivă a celor două infracțiuni. S-a arătat că infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri are prevăzute în conținutul său ca modalități alternative normative de comitere: introducerea în țară, scoaterea din țară, importul ori exportul de droguri de risc/mare risc. Infracțiunea prevăzută de art. 4 are prevăzute în conținutul său ca modalități alternative normative de comitere: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc/mare risc pentru consum propriu. Dacă fapta incriminată de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri ar fi o infracțiune unică, complexă, care să absoarbă evident și fapta descrisă la art. 3 din aceeași lege, între modalitățile prevăzute de verbum regens al normei de la art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri s-ar regăsi, dacă nu ad literam, atunci măcar indirect, dar indubitabil, acțiunile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Pe de altă parte, s-a menționat că enumerarea modalităților alternative de comitere din cuprinsul art. 4 are caracter limitativ, legiuitorul neindicând posibilitatea extinderii sferei de aplicare a normei de incriminare și la alte acțiuni. De altfel, o atare tehnică de incriminare nici nu era oportună întrucât incriminarea astfel construită ar fi încălcat standardul de previzibilitate, componentă esențială a principiului legalității incriminării. De asemenea, a arătat că și în situația în care s-ar accepta extinderea sferei de aplicare a normei de incriminare prevăzute de art. 4, s-ar ajunge în situația aplicării sale prin analogie la o situație neavută în vedere de legiuitor, situație interzisă în principiu în sfera dreptului penal. S-a mai arătat și că fapta incriminată de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri implică în anterioritate o acțiune de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deținere de droguri de risc/mare risc și că oricare dintre aceste modalități de comitere presupune deținerea drogurilor în mod natural, însă, tocmai pentru că legiuitorul nu precizează scopul realizării acestor acțiuni - consum propriu sau consumul altor persoane -, nu poate exista decât o suprapunere parțială a sferei de incidență a celor două norme de incriminare (în anumite situații determinate, și nu în toate cazurile), fapt insuficient pentru a opera eventual vreo absorbție în sens invers a faptei prevăzute de art. 4 în fapta incriminată de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Ca argument distinct a fost menționat elementul subiectiv, apreciindu-se că, în cazul analizat, au există două rezoluții distincte (chestiune ce fundamentează teza unui concurs ideal în această situație), inculpata prevăzând și urmărind atât faptul consumului propriu (art. 4), cât și faptul distinct al introducerii substanțelor interzise pe teritoriul României, chiar dacă faptic cele două infracțiuni s-au realizat prin acțiunea unică de transport. Deopotrivă, s-a menționat că trebuie realizată o distincție clară între modalitățile normative și modalitățile faptice de comitere a unei infracțiuni. Activitatea de transport reprezintă o modalitate faptică de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, transportul implicând în mod uzual și natural și deținerea, dar acest lucru nu este valabil în toate situațiile. Pot exista situații în care transportul să se realizeze fără deținere, spre exemplu, când substanțele sunt introduse în țară de către un cărăuș căruia i s-a comandat de către consumatorul de droguri acest lucru. Într-o asemenea situație, consumatorul răspunde și pentru fapta incriminată de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, și pentru cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Deținerea, ca modalitate normativă, nu se regăsește decât în conținutul normei de incriminare prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, iar ca modalitate faptică poate fi întâlnită în comiterea oricăreia dintre modalitățile normative prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Este adevărat că activitatea de transport s-a realizat continuu, atât pe teritoriul altui stat, cât și pe teritoriul României, și că din împrejurările concrete ale speței reiese clar că nu s-ar fi putut realiza altfel. Acest lucru nu este însă de natură să fundamenteze o teorie a absorbției și reținerea pe cale de consecință doar a faptei prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri sau doar a faptei prevăzute de art. 4, ci, din contră, având în vedere celelalte elemente normative de diferențiere între cele două infracțiuni, precum și a diferențelor de obiect juridic secundar, să fundamenteze ideea unui concurs formal de infracțiuni. ...