Decizia CCR nr. 183/2025Punctul 13

13. Arată că susținerile autorului excepției nu indică o veritabilă problemă de drept, aceasta găsindu-și răspunsul clar și neechivoc atât la nivelul doctrinei de specialitate, cât și la nivelul practicii instanțelor judecătorești, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, s-a arătat că, în ipoteza în care se admite contestația inculpatului prin care s-a dispus măsura arestului preventiv sau prelungirea acestei măsuri și se dispune măsura arestului la domiciliu, această din urmă măsură nu se poate lua decât pentru cel mult durata de timp rămasă în urma scăderii duratei arestării preventive deja executate din totalul celor 30 de zile aferente unei măsuri privative de libertate. ...