Decizia CCR nr. 133/2025Punctul 34

34. Or, în prezenta cauză, textul de lege criticat se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normativă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel că nu se poate susține încălcarea principiului egalității în fața legii. Compararea procedurii de contestare reglementate prin dispozițiile art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 cu regimul juridic diferit aplicabil în alte situații nu poate conduce la o altă concluzie, fiind determinat și justificat de deosebirea de situații, care impune soluții legislative diferite. Astfel, art. 15 din decretul-lege menționat, la care se face trimitere în motivarea excepției de neconstituționalitate, are în vedere o ipoteză diferită, aceea a deciziilor de recunoaștere a calității de beneficiar și de acordare a indemnizației corespunzătoare deja emise și intrate în plată și care, ulterior, sunt revizuite, în baza sesizărilor primite sau din proprie inițiativă, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale. Împotriva deciziei de revizuire persoana interesată poate introduce contestație, în condițiile Legii nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin decizia în discuție, ca act administrativ individual, va trebui să parcurgă procedura prealabilă instituită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând autorității publice emitente (agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București) revocarea deciziei revizuite. În caz de respingere a solicitării (recursului grațios) sau în caz de refuz de soluționare, persoana interesată se va adresa instanței judecătorești competente (secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului) conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, putând formula recurs la curtea de apel împotriva hotărârii acesteia (art. 20 din Legea nr. 554/2004). Curtea observă, așadar, diferența de ipoteză juridică avută în vedere de legiuitor, art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, criticat în cauză, vizând însăși procedura de emitere inițială a deciziilor de stabilire a calității de beneficiar și a indemnizației, precum și eventuala lor contestare în justiție. ...