Decizia CCR nr. 133/2025Punctul 7

7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, prin instituirea de reguli speciale pentru exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să ofere părților interesate posibilitatea să formuleze o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pe care o consideră defavorabilă, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, fiind astfel nesocotit dreptul de acces liber la justiție. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, paragraful 13. În ceea ce privește textul de lege supus controlului de constituționalitate în cauza de față, precizează că actuala redactare a prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 este rezultatul unei tehnici legislative deficitare, rezultată din modificările aduse acestuia prin Legea nr. 232/2020. Arată că, în redactarea anterioară a art. 13 alin. (8) din decretul-lege menționat, deciziile prin care direcțiile generale de muncă și asigurări sociale județene sau a municipiului București soluționau cererile formulate de persoanele interesate puteau fi contestate în fața instanțelor judecătorești potrivit Legii nr. 554/2004. Trimiterea la prevederile acestei legi, fără nicio altă distincție suplimentară, atrăgea aplicabilitatea prevederilor art. 20 din aceasta, astfel că hotărârile judecătorești pronunțate în această materie puteau fi atacate cu recurs. Potrivit expunerii de motive a proiectului de lege pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, scopul modificării l-a constituit extinderea sferei măsurilor reparatorii și în privința copiilor persoanelor care s-au aflat în situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din acesta. Forma adoptată de Senat a conținut doar modificări ale dispozițiilor de drept substanțial ale art. 5 alin. (6) și (7) din decretul-lege. În concluzie, dispozițiile de drept procesual cuprinse în acest act normativ au fost modificate prin amendamentele aduse în urma dezbaterilor în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților, care a fost Cameră decizională. Amendamentul a vizat comasarea întrun singur articol a normelor de drept procesual, eliminarea căii de atac a recursului și instituirea, în consecință, a caracterului definitiv al hotărârii pronunțate de tribunal, nefiind însă motivat în niciun fel cum s-a ajuns la această soluție legislativă. Conchide că prevederile de lege criticate îngrădesc accesul liber la justiție, astfel că pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Precizează, totodată, că în cauzele de față, excepția a fost ridicată în soluționarea unor recursuri teoretic inadmisibile, în condițiile aplicării dispozițiilor de lege criticate, până la o eventuală constatare a neconstituționalității acestora. ...