Decizia ÎCCJ nr. 17/2018 (HP)Punctul VIII

VIII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că, în interpretarea art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal și a art. 169 alin. (1) din Codul penal, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de omor sau tentative la infracțiunea de omor, reabilitarea ori împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana condamnată definitiv care a comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor nu împiedică reținerea elementului circumstanțial agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal. În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat că, la descrierea elementului circumstanțial agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, legiuitorul se referă la „o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor“, fără a exclude din sfera de aplicare a dispozițiilor art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal persoana condamnată definitiv pentru săvârșirea anterioară a unei infracțiuni de omor ori a unei tentative la infracțiunea de omor cu privire la care a intervenit reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare. S-a susținut că nu există un temei legal pentru înlăturarea elementului circumstanțial agravant din încadrarea juridică a noii fapte în ipoteza menționată în absența unei precizări prin care legiuitorul să excludă din aria de incidență a dispozițiilor art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal ipoteza în care autorul noii infracțiuni a beneficiat de reabilitare sau de împlinirea termenului de reabilitare. Or, în interpretarea elementului circumstanțial agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, în cuprinsul dispozițiilor art. 242 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, legiuitorul se referă la „orice faptă de ucidere a unei persoane, săvârșită cu intenția prevăzută la art. 16 alin. (3) din Codul penal, cu excepția infracțiunilor prevăzute la art. 190 și art. 200 din Codul penal“. În consecință, atât din dispozițiile art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, cât și din dispozițiile interpretative ale art. 242 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rezultă că reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana condamnată definitiv care a comis anterior o infracțiune de omor ori o tentativă la infracțiunea de omor nu exclude incidența elementului circumstanțial agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal. Din această perspectivă s-a arătat că efectul reabilitării - de a face să înceteze decăderile, interdicțiile și incapacitățile - nu poate fi extins asupra încadrării juridice și nu poate transforma infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal în infracțiunea de omor prevăzută în art. 188 din Codul penal. De asemenea s-a arătat că infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. c) din Codul penal din 1969 care are corespondent în infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal în vigoare își menține caracterul actual, deoarece nu au intervenit modificări legislative ale elementului circumstanțial agravant din punctul de vedere al reabilitării sau al împlinirii termenului de reabilitare. Comparativ cu art. 176 alin. (1) lit. c) din Codul penal din 1969 s-a apreciat că art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal a introdus termenul „anterior“ și a înlocuit referirea la „omor“ cu referirea la „infracțiunea de omor sau tentativa la infracțiunea de omor“, confirmând soluțiile consacrate în jurisprudența privind art. 176 alin. (1) lit. c) din Codul penal anterior, care a reținut condiția anteriorității (pentru distincția în raport cu omorul săvârșit asupra a două sau mai multor persoane) și a admis că săvârșirea anterioară a tentativei la infracțiunea de omor determină incidența elementului circumstanțial agravant. Reiterând soluția adoptată în jurisprudență, doctrina a reținut irelevanța intervenirii amnistiei sau a împlinirii termenului de reabilitare cu privire la prima faptă pentru incidența elementului circumstanțial agravant. ...