Decizia ÎCCJ nr. 17/2018 (HP)Punctul IX

IX. Punctul de vedere exprimat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară este în sensul admisibilității sesizării, apreciindu-se că intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana unui inculpat, condamnat anterior definitiv pentru o infracțiune de omor sau tentativă la infracțiunea de omor, nu împiedică reținerea agravantei prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, în cazul comiterii unei noi infracțiuni de omor sau tentative la infracțiunea de omor. În acest sens s-a făcut trimitere la voința legiuitorului de a sancționa un antecedent al făptuitorului, respectiv săvârșirea anterioară a unei alte fapte de omor, antecedent care există și care îl caracterizează ca deosebit de periculos, indiferent de intervalul de timp care a trecut de la săvârșirea acestuia. Prin urmare, legiuitorul, prin introducerea termenului „infracțiune“, a avut în vedere fapta de omor în materialitatea ei. Pentru existența elementului circumstanțial în discuție nu are relevanță dacă pentru fapta de omor comisă anterior autorul a fost sau nu condamnat definitiv, dacă a executat sau nu pedeapsa. În aceste coordonate, în doctrină, s-a statuat că nu are relevanță pentru existența elementului circumstanțial în discuție dacă pentru fapta de omor anterioară a intervenit sau nu reabilitarea, amnistia ori prescripția, cu atât mai mult cu cât aceste împrejurări înlătură numai răspunderea penală sau consecințele condamnării, nu și fapta în realitatea ei. În consecință, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal s-a apreciat că nu are relevanță dacă pentru fapta de omor comisă anterior a intervenit reabilitarea. De altfel, chestiunea de drept ce face obiectul prezentei dezlegări s-a considerat că nu este nouă, fiind tratată și în doctrina și jurisprudența anterioară, decizându-se în sensul anterior menționat. Astfel, s-a precizat că, în doctrina anterioară, legiuitorul a avut în vedere exclusiv pericolul social deosebit al persoanei care a comis un omor după ce mai săvârșise un omor, iar scurgerea timpului mai îndelungat de la primul omor nu îl face mai puțin periculos pe cel care comite din nou un omor. Totodată, s-a susținut că prescripția, reabilitarea, amnistia sunt cauze care înlătură răspunderea penală sau consecințele condamnării și nu semnifică inexistența primului omor care condiționează incidența agravantei, altfel ar însemna să se ignore faptul că autorul a mai ucis o persoană. ...