Decizia CCR nr. 150/2025Punctul 19

19. În ceea ce privește critica formulată în prezenta cauză cu privire la sintagma „la cerere“ din cuprinsul art. 242 alin. (3) din Codul de procedură penală, formulată din perspectiva faptului că norma procesual penală nu menționează titularul cererii de înlocuire a măsurii preventive, Curtea reține că un caz particular privind înlocuirea unei măsuri preventive cu alta mai grea este acela în care inculpatul este supus controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauțiune și încalcă cu rea-credință obligațiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa. În această ipoteză, potrivit art. 215 alin. (7) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, „la cererea procurorului“ ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege. Totodată, Curtea reține că măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestului preventiv, în cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credință măsura sau obligațiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa. Potrivit art. 221 alin. (11) din Codul de procedură penală, și în această ipoteză judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată, „la cererea motivată a procurorului“ sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege. ...