Decizia ÎCCJ nr. 14/2018 (HP)Punctul X

X. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării Opinia judecătorului-raportor este în sensul că sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava este inadmisibilă. Astfel, s-a apreciat că stabilirea „numărului de judecători care intră în componența completului de judecată învestit cu soluționarea unei contestații formulate împotriva unei hotărâri date de către instanța de apel într-o cauză având ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală și care vizează o hotărâre ce a fost pronunțată potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală anterior“ nu poate produce efecte asupra cauzei de față, întrucât hotărârea pronunțată de Tribunalul Suceava nu este supusă contestației și nici altei căi de atac. În esență, s-a subliniat că Sentința penală nr. 24 din 2 februarie 2018 a Tribunalului Suceava este o hotărâre pronunțată, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul de procedură penală, de instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, ca instanță de apel, și nu o hotărâre în primă instanță. Prin urmare, hotărârea Tribunalului Suceava nu este supusă contestației, deoarece, conform art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reține incidența Deciziei nr. 2 din 2 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 6.03.2015) - prin care s-a stabilit că „în urma desființării deciziei date în recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată în procedura prevăzută de art. 465 din Codul de procedură penală, în condițiile în care cauza a parcurs trei grade de jurisdicție (prima instanță, apel și recurs), în ultimă instanță soluționându-se recursul procurorului, calea de atac este recursul în forma și reglementarea prevăzută de lege la data judecării recursului inițial“ - deoarece contestația la executare nu constituie o cale de atac împotriva unei hotătrâri care să justifice asigurarea acelorași căi de atac prevăzute de lege la data judecării cauzei inițial. În plus, s-a subliniat că, în cauză, titlul împotriva căruia s-a formulat contestația la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, este reprezentat de Decizia penală nr. 1.078 din 4 decembrie 2000 a Tribunalului Suceava, care constituie o hotărâre pronunțată de către instanța de apel și care, la acea dată, era supusă recursului. Ulterior, regimul juridic al căilor de atac a fost modificat succesiv, ultimele modificări fiind aduse prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, cu modificările ulterioare. Acest din urmă act normativ nu a stabilit, ca situație tranzitorie, ipoteza din speța de față, devenind astfel incidente dispozițiile art. 3, potrivit cărora legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare. Prin urmare, cum, în prezent, hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu mai este supusă vreunei căi de atac, hotărârea pronunțată de o instanță de apel în baza art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul de procedură penală este de asemenea definitivă. Totodată, deși, potrivit art. 408 alin. (1) din Codul de procedură penală, sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar în materia contestației la executare se prevede în art. 597 alin. (4) că instanța se pronunță prin sentință, s-a apreciat că această hotărâre este de fapt o „decizie“ și nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât trebuie să urmeze același regim juridic, din punctul de vedere al caracterului definitiv, ca decizia instanței de apel a cărei nelămurire se invocă. Prin urmare, dacă hotărârea instanței de apel este definitivă, și hotărârea pronunțată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală de instanța prevăzută la 598 alin. (2) din Codul de procedură penală este definitivă, aceasta nefiind supusă niciunei căi de atac (contestație sau apel). Pentru toate aceste motive, s-a apreciat că stabilirea compunerii completului de judecată, respectiv a numărului de judecători ce intră în componența acestuia nu are natura unei chestiuni de drept determinante, neputând produce efecte asupra modului de soluționare pe fond a cauzei atâta vreme cât calea de atac exercitată este inadmisibilă. ...