Decizia CCR nr. 137/2025Punctul 6

6. Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, deoarece, astfel cum a fost formulată, vizează, în realitate, o chestiune de interpretare a legii în sensul scoaterii de sub incidența normei criticate a măsurilor asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale, în vederea reparării pagubei din infracțiunea cercetată (sub acest aspect, se învederează că autoarea excepției nu are o creanță certă, existența infracțiunii, a prejudiciului și a cuantumului acestuia nefiind stabilite în momentul invocării excepției de neconstituționalitate, dosarul fiind încă în faza urmăririi penale), iar o atare operație ține strict de competența instanțelor judecătorești, iar nu de cea a Curții Constituționale, sens în care sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 878 din 30 iunie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții legale similare celei criticate în această cauză, și anume art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Distinct de acestea, în subsidiar, opinează că prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, întrucât: existența contului unic de insolvență se fundamentează pe principiul unicității procedurii de îndestulare și distribuire în cadrul insolvenței și, așa cum există o masă credală unică, compusă din toți creditorii admiși în tabelele de creanță, la fel există un cont unic de insolvență, care cuprinde toate disponibilitățile debitorului, prin care acesta își derulează toată activitatea operațională sau cea de lichidare; contul de insolvență se deschide chiar de la deschiderea procedurii insolvenței față de debitor și numai prin acesta se vor derula toate operațiunile cu fonduri bănești legate de averea debitorului, pe întreg parcursul procedurii: în perioada de observație, în reorganizare sau, eventual, în faliment; încă din perioada de observație, debitorul nu mai poate efectua plăți decât prin contul de insolvență, derularea fondurilor printr-un singur cont fiind menționată și de art. 75 alin. (5) și (6) din Legea nr. 85/2014; scopul pentru care este creat contul de insolvență fiind același pe întreg parcursul procedurii insolvenței, este firesc ca și regimul său juridic să fie același în tot cursul procedurii, iar nu diferit în funcție de etapă; contului de insolvență, prin art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul i-a stabilit un anumit regim juridic: că nu va putea fi indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative ori de instanțele judecătorești, iar interdicția legală este absolută. Față de aceste considerente, având în vedere că limitele și conținutul dreptului de proprietate și creanțele pot fi stabilite prin lege, restrângerea dispusă prin art. 163 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 se impune pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, este necesară într-o societate democratică, este proporțională cu situația care a determinat-o și se aplică nediscriminatoriu, fără a aduce atingere existenței dreptului antereferit prevăzut de art. 44 din Constituție, nefiind încălcate nici dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece persoana vătămată poate beneficia, în cursul procesului penal, în vederea reparării pagubei, de măsuri asigurătorii asupra unor bunuri mobile sau imobile ale suspectului/inculpatului sau părții responsabile civilmente aflate în insolvență, cu excepția contului de insolvență. ...