Decizia ÎCCJ nr. 15/2018 (RIL)Punctul 5
Punctul 5
5. Doctrina în materia interpretării instanței locului de deținere
Interpretarea asupra instanței locului de deținere se regăsește în mod explicit în doctrină, cu referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, sau a altor instanțe, atât anterior Codului de procedură penală anterior, cât și în prezentul Cod de procedură penală.
Astfel^2, în ceea ce privește judecarea cererii de liberare condiționată, „instanța competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Locul de deținere este acela unde se află condamnatul la data când s-a formulat cererea sau propunerea de liberare condiționată“.
^2 Grigore Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu, 2007, fila 914; se citează I.C.C.J., s. pen., Dec. nr. 5.370/2003, în R.D.P. nr. 2/2005, p. 147.
Referitor la competența prevăzută în condițiile art. 585 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța competentă să dispună asupra cererii de modificare este instanța de executare a ultimei hotărâri, în situația în care condamnatul se află în stare de libertate, sau instanța corespunzătoare de la locul de deținere, în cazul în care condamnatul se află în stare de deținere.
Este competentă instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului la data introducerii cererii, chiar dacă ulterior a fost pus în libertate sau mutat în alt loc de deținere, pentru a se evita declinări de competență succesive, care ar prelungi nejustificat soluționarea unei cereri urgente prin natura sa. Această instanță este competentă și atunci când este inferioară în grad instanței care a dat hotărârea asupra fondului.^3
^3 Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău și colectiv, Noul Cod de procedură penală, comentat, ediția a 2-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2015, pag. 1.464, și în note de subsol, citează CSJ, s. pen., Dec. nr. 2.808/2000, în Dreptul nr. 6/2001, p. 155 și Trib. Suprem, s. pen., Dec. nr. 188/1987 în RRD nr. 10/1987, p. 79, apud. N. Volonciu, op. cit., vol. II, p. 415. În același sens, CSJ, s. pen., Dec. nr. 205/1998, M. Constantinescu, op. cit., p. 53; I.C.C.J., s. pen., Dec. nr. 2.995/2004, în M. Constantinescu, op. cit., p. 51.
Aceiași autori^4 menționează că „Instanța competentă este judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere, prin loc de deținere înțelegându-se acela unde se află condamnatul la data când s-a formulat cererea sau propunerea de liberare condiționată“.
^4 Ibidem, pag. 1.470, în notele de subsol citând I.C.C.J. s. pen., Dec. nr. 5.370/2003, în RDP nr. 2/2005, p. 147, conform Gr. Gr. Theodoru, op. cit., p. 914.
Tot aceiași autori^5 arată: „Competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei este exclusivă, revenind instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare, chiar dacă între timp condamnatul a fost transferat la alt penitenciar, importantă fiind data la care a fost formulată cererea.“
^5 Ibidem, pag. 1.493 în notele de subsol s-a citat C.A.: Brașov, s. pen., Dec. nr. 218/R din 6 mai 1998, în C.P.J.P. 1994-1998, p. 165.
Un alt autor^6 a menționat că „Dispozițiile legale în materie de contopire a pedepsei se aplică indiferent de împrejurarea că pedepsele a căror contopire se solicită au fost pronunțate unele de instanțe civile, iar altele de instanțe militare; în toate cazurile, competența revine instanței de executare a ultimei hotărâri sau instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere. Pentru condamnatul deținut în executarea pedepsei nu există alternativa alegerii uneia dintre instanțele menționate mai sus; întotdeauna, competentă să soluționeze cererea de contopire este numai instanța în circumscripția căreia se află locul de deținere în care condamnatul se găsește în momentul introducerii cererii.“
^6 Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de procedură penală, Partea specială, În lumina noului Cod de procedură penală, Universul Juridic, București, 2015, pag. 634-635 în notele de subsol citând, T.S. s. pen., Dec. nr. 185/1972, în RRD nr. 6/1973, p. 162; CSJ, s. pen., Dec. nr. 2.808/2000. în C. 43, pp 395-396; în același sens, a se vedea: C. Apel Cluj, Dec. pen. nr. 16/1999, în C 40, p. 540; C. Apel Cluj, Dec. pen. nr. 32/1999, în C 40, pp 541-543; CSJ., s. pen., Dec. nr. 205/1998, în C 24, pp. 528-529; T.S., s. pen., Dec. nr. 1.059/1973, în RRD nr. 8/1973. p. 170. ...
Sursa oficială ↗