Decizia CCR nr. 157/2025Punctul 7

7. De asemenea, se invocă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție coroborate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Se arată că, în expunerea de motive a legii, legiuitorul susține, în mod eronat, că „în momentul de față, posibilitatea executării de misiuni pe timp de pace pe teritoriul național de către forțele armate române nu este reglementată în mod expres de legislația română (...)“. Se precizează că există o reglementare în legislația actuală, respectiv Legea nr. 291/2007 privind intrarea, staționarea, desfășurarea de operațiuni sau tranzitul forțelor armate străine pe teritoriul României, care constituie cadrul general privind condițiile în care forțele armate străine pot intra, staționa, desfășura operațiuni sau tranzita teritoriul României. De asemenea, se susține că Legea nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român reglementează condițiile în care forțele armate ale României participă la misiuni și operații în afara teritoriului statului român. Totodată, se arată că Legea nr. 122/2011 privind regimul armelor, dispozitivelor militare și munițiilor deținute de Ministerul Apărării Naționale și de forțele armate străine pe teritoriul României reglementează deținerea, portul, folosirea armelor, a dispozitivelor militare și a munițiilor din înzestrarea Ministerului Apărării Naționale, operațiunile care se efectuează cu acestea, utilizarea forței, precum și regimul juridic al transportului, deținerii, portului și folosirii armelor, dispozitivelor militare și munițiilor de către membrii forțelor armate străine pe teritoriul României. Având în vedere actele normative existente, se susține că nu servește interesului public și nu este oportună adoptarea unor noi acte normative cu privire la cadrul legal pentru derularea, de către forțele armate române, pe timp de pace, individual, în cadru aliat sau de coaliție, a unor misiuni și operațiuni pe teritoriul statului român. Se susține, așadar, că este o suprapunere de reglementare, ce încalcă principiile instituite prin Legea nr. 291/2007 și Legea nr. 122/2011, vizând aceeași problematică, aspect care va determina dificultăți în procesul de aplicare a legii și va atrage un caracter deficitar și imprevizibil al legislației în această materie. ...