Decizia CCR nr. 22/2025Punctul 8

8. Așadar, pe fond, în mod direct, prin Hotărârea nr. 2/2024 și, în mod implicit, prin Hotărârea nr. 22 din 17 martie 2025, se evalueză subiectiv discursul, opiniile, declarațiile și comportamentul (acțiuni/fapte personale) unei persoane - candidat la funcția de Președinte al României, și se constată că acestea sunt contrare Constituției, persoana în cauză neavând un comportament constituțional responsabil și apt să exercite funcția Președintelui României de a veghea la respectarea Constituției. În opinia mea, această constatare se concretizează într-o veritabilă interdicție de a candida pentru persoana respectivă, fiindu-i astfel refuzat accesul la un drept electoral - dreptul de a fi ales. Or, în ordinea constituțională și legală, inclusiv în jurisprudența Curții, drepturile electorale pot fi interzise doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de Constituție [art. 37 coroborat cu art. 16 alin. (3) și art. 40 alin. (3) ] și de lege [respectiv art. 28 din Legea nr. 370/2004 și art. 66 alin. (1) lit. a) și d) din Codul penal privind pedepsele complementare]. Ca atare, în absența unuia dintre cazurile expres prevăzute de Constituție sau de lege, în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive de interzicere a dreptului acestei persoane de a fi aleasă, ne menținem punctul de vedere exprimat anterior în sensul că, prin interpretarea propriei competențe, Curtea Constituțională nu ar fi putut să stabilească noi condiții de eligibilitate la funcția de Președinte al României și nici să constate neîndeplinirea lor prin raportare la încălcarea limitelor libertății de exprimare, de natură să conducă la interdicția dreptului politic de a fi ales. ...