Decizia CCR nr. 22/2025Punctul 9

9. În plus față de argumentele din opinia separată la Hotărârea nr. 2/2024, apreciez că, prin esența lor, cele două condiții de eligibilitate dezvoltate de Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 2/2024 sunt generale, nefiind însoțite de criterii obiective de analiză menite să înlăture subiectivismul și arbitrarul în judecata lor prezentă și viitoare, în cazul analizei unor comportamente și declarații care țin de sfera libertății de exprimare. În absența unor sancțiuni efective (de natură penală, contravențională sau civilă) pentru încălcarea de către persoana în cauză a limitelor dreptului la liberă exprimare prevăzute în art. 30 alin. (7) din Constituție, care să fie constatate și dispuse de autoritățile competente conform legii și în urma unor proceduri care să permită accesul liber la justiție și garantarea dreptului la un proces echitabil, în opinia mea, Curtea Constituțională nu poate să interzică unei persoane să își exercite dreptul de a fi ales exclusiv pentru că a constatat încălcarea de către persoana în cauză a limitelor dreptului la liberă exprimare prevăzute în art. 30 alin. (7) din Constituție. Sancționarea încălcării limitelor libertății de exprimare poate fi rezultatul unor proceduri judiciare prevăzute de lege în sarcina altor instituții ale statului, neputând fi exercitată de Curtea Constituțională ca atribuție implicită sau derivată din competența sa generală de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României. Chiar dacă ar rămâne în sarcina Curții Constituționale o astfel de competență de a evalua noile condiții de eligibilitate în cazul candidaturilor la funcția de Președinte al României, ar fi necesară dezvoltarea unor condiții/criterii obiective clare, precise și predictibile, însoțite de garanții efective care să reflecte dreptul la un proces echitabil, pentru ca această evaluare să nu fie subiectivă și arbitrară. ...