Decizia ÎCCJ nr. 2/2018 (RIL)Punctul II

II. Problema de drept care a generat practica neunitară 8. Din cuprinsul recursurilor în interesul legii declarate în temeiul dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă de colegiile de conducere ale curților de apel anterior menționate rezultă că problema de drept care a creat divergență de practică judiciară vizează întinderea și natura efectelor pe care le au măsurile asigurătorii înființate în cadrul procesului penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice și repercusiunile acestora asupra executării silite începute anterior de un creditor ipotecar al cărui drept este opozabil terților, asupra acelorași bunuri, și modul în care sechestrul asigurător penal interferează cu actele de executare silită întocmite într-o astfel de executare. ... 9. S-a arătat că, în fapt, în cadrul contestațiilor la executare formulate în temeiul dispozițiilor art. 712 din Codul de procedură civilă s-a invocat de către unități din cadrul Ministerului Public, în scopul suspendării executării silite începute de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra bunurilor sechestrate a devenit opozabil terților anterior înființării măsurii asigurătorii din procesul penal, și al anulării actelor de executare ulterioare înființării măsurii asigurătorii din procesul penal, existența unor astfel de măsuri instituite în cadrul procesului penal cu privire la bunurile debitorului, ca motiv de împiedicare a executării silite. ... 10. Titularii sesizărilor de recurs în interesul legii au învederat faptul că aceeași problemă de drept a făcut obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015. ... 11. În considerentele acestei decizii, prin care s-a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă, s-a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală s-a pronunțat punctual asupra chestiunii de drept a cărei rezolvare se solicită, evocând în acest sens considerentele deciziei de speță nr. 1.392 din 23 aprilie 2013, dată în Dosarul nr. 423/64/2012/a1, prin care s-a reținut că, în concursul dintre creditorul ipotecar și prezumtivii creditori chirografari, în care se includ și părțile vătămate din procesul penal în beneficiul cărora se instituise un sechestru penal asupra bunului anterior ipotecat și supus vânzării silite, are prioritate creanța ipotecară, care conferă titularului său dreptul de urmărire a bunului și dreptul de preferință în raport cu alți creditori. Față de dispozițiile art. 518 alin. (3) din Codul de procedură civilă de la 1865 și în ipoteza în care părțile vătămate au un drept de creanță împotriva proprietarului imobilului, acesta va putea fi realizat numai pe seama prețului obținut din vânzarea silită, când, în urma adjudecării imobilului, acesta va rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini. ... 12. De asemenea, în urma examenului jurisprudențial, instanța supremă a observat că pe rolul instanțelor judecătorești există cauze similare de o bună perioadă de timp și că, la acel moment, practica era orientată majoritar către același gen de soluție, hotărârile judecătorești atașate cuprinzând, în cele mai multe cazuri, soluția de respingere a contestațiilor la executare formulate de parchet, reținându-se, în principal, că o măsură asigurătorie instituită într-un dosar penal nu poate constitui un impediment la inițierea sau continuarea executării silite, iar creanța ipotecară are prioritate chiar și în ipoteza în care o parte vătămată ar avea un drept de creanță împotriva proprietarului imobilului supus urmăririi silite. ... 13. Astfel fiind, s-a concluzionat că problema de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica instanțelor, acestea stabilind, în marea lor majoritate, aceeași interpretare, doctrina apărută după adoptarea noului Cod de procedură civilă fiind și ea constantă în a afirma că instituirea unui sechestru asigurător nu poate constitui un impediment la inițierea și/sau continuarea executării silite, indiferent de materia în care acesta a fost instituit. ... 14. Cu toate acestea, prin sesizările de recurs în interesul legii s-a învederat că și ulterior pronunțării și publicării acestei decizii practica instanțelor a rămas neunitară cu privire la această chestiune de drept. ... 15. Astfel, în jurisprudența ulterioară Deciziei nr. 8 din 27 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a arătat că nu sunt obligatorii pentru instanțele de judecată considerentele acestei decizii, apreciindu-se că, față de dispozițiile art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se respinge sesizarea, nu se dă nicio dezlegare chestiunii de drept care să fie obligatorie pentru instanțe. ... ...