Decizia CCR nr. 117/2025Punctul 24

24. Referitor la dispozițiile art. 160 alin. (7) din Codul administrativ, Curtea observă că acestea preiau, în esență, soluția legislativă consacrată anterior prin prevederile art. 16 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali (abrogată prin art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ), prevederi care au format, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituționalitate. În jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr. 35 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, Decizia nr. 699 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 466 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 4 ianuarie 2019, și Decizia nr. 544 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 28 octombrie 2016), Curtea Constituțională a observat că art. 16 din Legea nr. 393/2004 atribuie prefectului rolul de a „constata“ încetarea mandatului de primar, astfel că, în acest caz, prefectul îndeplinește, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcționării autorității administrației publice, în condiții de imparțialitate, fără a fi pusă în discuție crearea unui raport de subordonare între primar și prefect. ...