Decizia ÎCCJ nr. 34/2018 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 58. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... 59. Analizând cu prioritate admisibilitatea sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată îndeplinirea parțială a condițiilor instituite prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 60. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că a fost sesizată cu soluționarea prezentei chestiuni de drept de un complet al Curții de Apel București, învestit să judece în ultimă instanță un litigiu în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013. ... 61. Astfel, Curtea de Apel București a fost legal învestită în calea de atac a apelului, cu un litigiu în care reclamantul a cerut ca pârâtul să fie obligat să-i soluționeze notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, notificare ce a rămas nerezolvată și după expirarea termenului nou pus în acest scop la dispoziția unității deținătoare prin normele Legii nr. 165/2013. Fiind incidente dispozițiile art. 35 dinLegea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă doar căii de atac a apelului, fiind astfel îndeplinite primele condiții de admisibilitate la care se referă dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, privitoare la existența unei cauze aflate în curs de judecată în competența legală a unui complet al curții de apel, învestit să judece litigiul în ultimă instanță. ... 62. Cerința ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunea de drept ce face obiectul sesizării face ca procedura de unificare reglementată prin dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă să fie circumscrisă, în principal, chestiunilor de drept material, iar celor de procedură, doar în măsura în care soluția adoptată în cauza ce a generat sesizarea instanței supreme a fost determinată în mod direct și necesar de aplicarea unor norme sau instituții de drept procesual. ... 63. Sub acest aspect, este de reținut că problema de drept a cărei clarificare s-a solicitat de către instanța de trimitere este aceea dacă depășirea termenului de 6 luni, reglementat de dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 pentru sesizarea instanțelor judecătorești, atrage consecința pierderii dreptului procesual al persoanei care se consideră îndreptățită de a se adresa instanței, fie cu o cerere de soluționare pe fond a notificării (acțiune directă), fie cu o cerere de obligare a unității deținătoare la soluționarea notificării rămase nerezolvate și după împlinirea termenelor instituite prin dispozițiile art. 33 și 34 din lege, prin respingerea sa ca tardivă. ... 64. Or, fără a fi străină problematicii pe care o ridică, în general, aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din lege, se remarcă faptul că chestiunea de drept ridicată de instanța de trimitere nu ajută în mod real și concret la soluționarea pe fond a cauzei deduse judecății, aceasta fiind privitoare la instituții de drept procesual care țin de eventuala calificare a termenului de 6 luni ca fiind unul de decădere, cu implicații asupra exercițiului dreptului de acces la instanță, problemă care însă nu a fost transpusă în soluția adoptată în cauză. ... 65. Este de reținut că prima instanță a stabilit că ipoteza cauzei deduse judecății este aceea a nesoluționării notificării în termenul nou pus la dispoziția unității deținătoare în acest scop prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, termen care este cel prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. a) din lege și care era împlinit la data introducerii acțiunii. ... 66. Fără a emite niciun fel de considerații asupra unei eventuale depășiri a termenului de 6 luni de zile de sesizare a instanței, prevăzut prin dispozițiile art. 35 alin. (2) din lege, tribunalul și-a limitat argumentarea la stabilirea consecințelor împlinirii termenelor reglementate prin dispozițiile art. 33, reținând că, după acest moment, unitățile deținătoare nu ar mai putea fi obligate la soluționarea notificărilor întrucât obligația lor în acest sens ar subzista doar pe durata respectivelor termene. ... 67. După împlinirea termenelor, persoanele care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii au la dispoziție exclusiv acțiunea având ca obiect soluționarea pe fond a notificării, acțiune ce trebuie formulată în termenul de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. ... 68. Însă, având în vedere că reclamantul a solicitat exclusiv obligarea pârâților la soluționarea notificării, cererea de chemare în judecată a fost considerată ca neîntemeiată, întrucât s-a arătat că obligația unității deținătoare de soluționare a notificării ar fi subzistat numai până la 1 ianuarie 2015, conform prevederilor art. 33 alin. (1) lit. a) dinLegea nr. 165/2013. ... 69. Exercitând calea de atac a apelului împotriva acestei soluții, reclamantul a criticat - nu cum se arată în încheierea instanței de sesizare, respectiv nedepășirea termenului prevăzut de art. 35 alin. (2) din lege la introducerea acțiunii - (ci) aprecierea tribunalului asupra inexistenței la dispoziția părții a unei acțiuni precum cea promovată, considerându-se că singurul tip de acțiune în materie permis de lege este cel prevăzut de dispozițiile art. 35 alin. (2) teza finală din Legea nr. 165/2013. ... 70. Despre această interpretare, apelantul a afirmat că instituie o restricție a accesului la instanță neprevăzută de lege (întrucât Legea nr. 165/2013 nu limitează tipul acțiunilor, ci restricționează sub aspect temporar doar un tip de acțiune, cel prin care s-ar urmări soluționarea fondului notificării). ... 71. În ceea ce privește poziția intimatelor-pârâte, nici aceasta nu a fost cea arătată în încheierea de sesizare - în sensul că cererea dedusă judecății ar fi fost formulată cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 - ci s-a pretins că unitățile deținătoare nu mai pot fi obligate la soluționarea notificărilor după împlinirea termenelor reglementate de art. 33 dinLegea nr. 165/2013, obligația lor subzistând doar pe durata acestor perioade. ... 72. De asemenea, se înțelege din opinia instanței de trimitere asupra chestiunii de drept sesizate că nici aceasta nu consideră că acțiunea dedusă judecății ar putea fi soluționată prin respingerea sa ca tardivă pentru motivul formulării acesteia cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) din lege. ... 73. Prin urmare, cum problema tipului de acțiune aflat la dispoziția persoanei care se consideră îndreptățită ulterior împlinirii termenului de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 și eventuala tardivitate a introducerii acesteia sunt chestiuni care țin de instituții de drept procesual care nu au fost aplicate și nu au fundamentat în mod direct soluția adoptată în cauză, se constată că nu se poate reține îndeplinirea condiției de admisibilitate a sesizării, anume ca aceasta să fie privitoare la o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei în care a fost ridicată. ... 74. Condiția noutății chestiunii de drept supusă interpretării este îndeplinită - în lumina jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - atunci când aceasta își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare și instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori atunci când se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. ... 75. Întrebarea instanței de trimitere ține de interpretarea și aplicarea unui text de lege, cel prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 care, chiar dacă se regăsește în conținutul unui act normativ ce și-a pierdut caracterul de lege nouă, prin funcția și modul de reglementare, abia începe să devină actual, aplicabilitatea sa fiind amânată după expirarea termenelor noi puse la dispoziția entităților învestite sau unităților deținătoare, pentru soluționarea notificărilor, prin Legea nr. 165/2013 (unele dintre aceste termene abia împlinindu-se, iar altele nefiind încă împlinite). ... 76. Jurisprudența consultată nu poate fi considerată unitară cât timp există instanțe care au soluționat cereri întemeiate pe dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prin respingerea lor ca tardive, pentru depășirea termenului de 6 luni prevăzut pentru sesizarea instanței, în timp ce altele au soluționat același tip de acțiuni pe fond, fără verificarea aspectului formal legat de data introducerii acțiunii. ... 77. Analiza hotărârilor judecătorești pronunțate și a punctelor de vedere exprimate de colectivele de judecători de la instanțele naționale oferă indicii referitoare la posibilitatea ivirii unei practici neunitare pe chestiunea de drept sesizată, însăși opinia instanței de trimitere fiind în disonanță cu acea parte a practicii judiciare ce a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. ... 78. Problema de drept ce face obiectul întrebării prealabile nu a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție nici pe cale jurisprudențială, dar nici pe calea recursului în interesul legii. ... 79. Cum însă regularitatea sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate regăsite în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă și cum condiția referitoare la împrejurarea ca, prin dezlegarea ce i se va da, chestiunea de drept să conducă la soluționarea pe fond a cauzei deduse judecății nu este îndeplinită, se constată ca fiind inadmisibilă sesizarea. ... 80. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...