Decizia CCR nr. 87/2025Punctul 39

39. Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 1.836-1.850 din Codul civil, care instituie reguli particulare în materia arendării, nu îi obligă expres pe arendași să investească în respectivele terenuri sau pentru constituirea bazei materiale, investițiile fiind ca o etapă logică a exploatării raționale a terenului, în vederea obținerii profitului. Este adevărat că, de lege lata, arendașii au anumite obligații legale: să depună un exemplar al contractului de arendare la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ținut de secretarul consiliului local; să realizeze cheltuielile legate de încheierea, înregistrarea și publicitatea contractului de arendare (art. 1.838 din Codul civil); să asigure bunurile arendate (art. 1.840 din Codul civil); să respecte interdicția subarendării (art. 1.847 din Codul civil). Însă, în mod corelativ, legea instituie și posibilitatea reînnoirii de drept a contractului, pentru aceeași durată, dacă niciuna dintre părți nu a comunicat cocontractantului, în scris, refuzul său cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului, iar în cazul terenurilor cu destinație agricolă, cu cel puțin un an [art. 1.848 alin. (1) din Codul civil], și dreptul de preempțiune (art. 1.849 din Codul civil). Mai mult decât atât, cea mai mare parte a obligațiilor legale profită, în final, tot arendașilor. ...