Decizia CCR nr. 87/2025Punctul 6

6. Totodată, introducerea noțiunii de „schimb de utilizare“ între arendași aduce atingere dreptului de proprietate privată, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă a limitării dreptului de folosință a proprietarului, prin impunerea duratei minime de 7 ani a contractului de arendare, precum și prin introducerea schimbului de utilizare a terenului între arendași. Astfel, se susține că, prin ocolirea interdicției subarendării, printro formulare lipsită de claritate și previzibilitate, proprietarii sunt puși în situația de a nu mai putea controla efectiv cine întrebuințează terenul lor, ceea ce contravine dreptului constituțional de proprietate privată, care include dreptul de a decide cine poate folosi bunul. Or, de lege lata, interdicția subarendării totale sau parțiale reglementată de art. 1.847 alin. (2) teza întâi din Codul civil are în vedere caracteristica contractului de arendare de a fi încheiat intuitu personae, bazat pe calitățile personale ale arendașului. Or, se susține că, potrivit modificărilor preconizate prin textul de lege criticat, orice modificare a contractului inițial, prin schimbul de utilizare a terenului între arendași, poate anula această caracteristică esențială a contractului, diminuând controlul pe care proprietarul îl are asupra terenului său. Mai mult, se susține că modificarea preconizată poate duce la practici abuzive, prin transferuri de folosință neautorizate și imposibilitatea de a preveni exploatarea necorespunzătoare a terenului agricol, afectând valoarea acestuia pe termen lung. ...