Decizia CCR nr. 87/2025Punctul 3

3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu referire la modificarea art. 1.837 din Codul civil, contravin principiului libertății economice, consacrat prin art. 45 din Constituție. În acest sens se susține că, de lege lata, potrivit art. 1.837 din Codul civil, contractul de arendare se încheie între arendator și arendaș (persoane fizice sau juridice) pe durată determinată sau nedeterminată, iar în acest din urmă caz arendarea se consideră a fi făcută pentru toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul. În acest mod, de lege lata, este asigurată libertatea părților de a contracta în funcție de necesitățile acestora. În schimb, potrivit modificărilor preconizate prin textul de lege criticat, prin instituirea unui termen minim de 7 ani pentru durata arendării, proprietarii vor fi puși în imposibilitatea de a-și exercita dreptul de folosință asupra bunurilor chiar și în condiții care ar putea să devină mult prea oneroase în raport cu modificarea realităților economice existente la data încheierii contractului. Se susține că, deși în expunerea de motive a proiectului de lege este precizat că se urmărește dezvoltarea domeniului agriculturii, în realitate textul de lege criticat va genera descurajarea încheierii contractelor de arendă, exemplificându-se cu situația suprafețelor de teren mai mici, de unu, două sau cinci hectare, a căror dare în arendă este justificată de principiu de cauze precum lipsa temporară a mijloacelor de producție materiale sau financiare, de motive de sănătate sau absență din localitate și a căror durată de arendare putea fi mai mică, fapt ce devine imposibil prin modificarea preconizată a duratei minime a perioadei de arendare, respectiv de 7 ani. Mai mult, prin coroborarea acestei modificări normative cu dispozițiile art. 1.848 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia contractul de arendare se reînnoiește de drept, pentru aceeași durată, se poate ajunge la situația în care proprietarii mai puțin diligenți în a comunica în scris refuzul reînnoirii contractului de arendare, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului, să fie puși în situația de a nu își mai putea exploata bunurile aflate în proprietate pentru perioade de 14 sau 21 de ani. În acest mod, se susține că nu sunt îndeplinite condițiile ce reies din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la limitările ce pot fi aduse principiului constituțional al libertății economice, respectiv limitarea nu este justificată de un interes general, ci mai degrabă de unul particular, iar limitarea dreptului de a contracta nu este proporțională cu scopul propus. Astfel, sunt încălcate și dispozițiile constituționale cuprinse în art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. ...