Decizia ÎCCJ nr. 8/2018 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 25. Apelantul-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcții a arătat că, din coroborarea dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 cu prevederile art. 21, art. 91 și art. 131 din același act normativ, reiese că legiuitorul a dorit să instituie o protecție suplimentară sumelor de bani care se fac venit la bugetul consolidat al statului, indiferent de instituția care colectează aceste sume. ... 26. Această concluzie se desprinde și din vechea reglementare în domeniul prescripției (Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat) care prin art. 22 prevede că impozitele și taxele datorate statului rămân supuse dispozițiilor privitoare la prescripție din legile speciale. ... 27. Intimata-pârâtă a arătat că modalitatea de organizare a instituției publice apelante (respectiv împrejurarea că, după colectarea creanțelor în temeiul legislației în domeniul construcțiilor, Inspectoratul de Stat în Construcții virează aceste sume la bugetul de stat) nu este de natură a atrage incidența termenului de prescripție de 5 ani aplicabil creanțelor fiscale, raporturile Inspectoratului de Stat în Construcții cu instituțiile care gestionează bugetul statului fiind un raport juridic distinct de cel stabilit între intimata-pârâtă și Inspectoratul de Stat în Construcții, în temeiul Legii nr. 10/1995 și al Legii nr. 50/1991. ... 28. Din analiza coroborată a prevederilor art. 21 și art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 rezultă că termenul de prescripție de 5 ani aplicabil obligațiilor fiscale este incident când acestea sunt stabilite de organul fiscal, ceea ce nu este cazul în speță. ... 29. După comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept. ... ...