Decizia CCR nr. 46/2025Punctul 29

29. Analizând comparativ cei doi termeni de specialitate în discuție, Curtea conchide că amenajamentul silvic este o reglementare normativă [act administrativ de mediu, potrivit art. 22 alin. (1^3) din Codul silvic], aprobată prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și cuprinde, în esență, un studiu elaborat de institute de specialitate atestate, care stă la baza gestionării durabile a pădurilor. În același timp, amenajarea pădurilor denotă acel ansamblu de activități de natură deopotrivă teoretică și practică, subsumat în mod obligatoriu reglementărilor cuprinse în amenajamentul silvic, în sensul că măsurile concrete trebuie să respecte normele cuprinse în acest plan de gestionare a fondului forestier național, iar prin latura sa științifică și teoretică - fiind prin definiție o activitate de dezvoltare tehnologică - poate contribui la elaborarea viitorului amenajament silvic într-o versiune îmbunătățită. Prin urmare, se reține că, spre deosebire de termenul „amenajarea pădurilor“, termenul de „amenajament silvic“ nu poate exprima acțiuni sau lucrări de specialitate concrete, ci semnifică numai o activitate teoretică, având un anumit grad de abstractizare, de elaborare a unui plan de gestionare a fondului forestier național obligatoriu pentru executarea lucrărilor de amenajare a pădurilor. Deși elaborarea amenajamentului silvic revine prin lege institutelor de specialitate atestate, doar amenajarea pădurilor reprezintă, în optica legiuitorului, activitate de dezvoltare tehnologică, motiv pentru care doar aceste lucrări sunt direct atribuite în sarcina INCDS „Marin Drăcea“ de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, potrivit art. 75 alin. (2) din Codul silvic. ...