Decizia ÎCCJ nr. 75/2017 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 33. Jurisprudența Curții de Apel Timișoara - Curtea a comunicat că, exceptând dosarul Tribunalului Caraș-Severin în care s-a formulat sesizarea, nicio altă instanță din raza sa de competență nu a confirmat existența unor dosare pe rol, soluționate sau suspendate, în care să fi fost luate în discuție aspectele ce constituie temeiul sesizării. Au fost exprimate următoarele opinii teoretice: din moment ce dreptul la acțiune în stabilirea paternității din afara căsătoriei este imprescriptibil, nu se poate pune problema întreruperii sau suspendării cursului prescripției; imprescriptibilitatea acțiunii se aplică și situației copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil. Ca argument pentru această din urmă opinie se invocă art. 20 alin. (2) din Constituția României, care obligă la aplicarea, cu prioritate, a pactelor și tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului, atunci când există neconcordanță între acestea și legile interne. De asemenea s-a invocat și Decizia Curții Constituționale nr. 1.345 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 decembrie 2008 (Decizia nr. 1.345/2008). ... 34. Jurisprudența celorlalte instanțe din țară A. Cu privire la caracterul întreruptiv de prescripție al primei acțiuni în constatarea paternității copilului, formulată de mamă, care nu a fost soluționată pe fond Curtea de Apel București a comunicat opinia majorității instanțelor arondate, care au arătat că prima acțiune nu putea întrerupe prescripția, față de dispozițiile art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat (Decretul nr. 167/1958), cazul de întrerupere prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b) din același act normativ operând cu condiția admiterii acțiunii, și nu în cazul constatării perimării acesteia. Dimpotrivă, punctul de vedere unanim al judecătorilor Secției civile a Curții de Apel Brașov este că în cauza în care s-a formulat sesizarea nu s-a pronunțat o hotărâre de dezînvestire, încheierea de suspendare nu s-a comunicat în vederea exercitării recursului și, cât timp nu operează perimarea, cursul prescripției este întrerupt ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată, conform art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, aplicabil speței. Au opinat în sensul întreruperii prescripției și judecătorii secțiilor a IV-a civilă și a V-a civilă de la Tribunalul București și cei ai Judecătoriei Sectorului 1 București, fără a aduce argumente în sprijinul acestui punct de vedere. Aceeași opinie este exprimată și de Judecătoria Zalău, care arată că acțiunea, chiar nefinalizată printr-o soluție în fond, constituie o ieșire din pasivitate; dacă s-ar aprecia altfel, s-ar aplica sancțiunea prescripției pentru copilul care nu este direct responsabil de soarta procesului sau de modul de gestionare a acestuia. ... B. Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 427 din Codul civil și copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a actului normativ, cu consecințe asupra caracterului prescriptibil/ imprescriptibil al acțiunii O parte a instanțelor a apreciat că dreptul material la acțiunea în stabilirea paternității trebuie recunoscut tuturor subiecților de drept aflați în această situație juridică, indiferent de data nașterii, fără a considera că legea ar retroactiva, deoarece aplicabilitatea imediată a textului de lege ar interveni la momentul intrării în vigoare a normei juridice și s-ar aplica situațiilor juridice ale copiilor existenți și născuți anterior acestui moment (Tribunalul Neamț, Tribunalul pentru minori și familie Brașov). S-a apreciat că acțiunii pendinte la instanța de trimitere îi sunt aplicabile prevederile art. 427 din Codul civil; așadar, acțiunea este imprescriptibilă extinctiv pentru următoarele argumente: situația copilului născut înainte de intrarea în vigoare a Codului civil se încadrează în norma de excepție de la art. 5 din Legea nr. 71/2011; efectele admiterii unei asemenea acțiuni sunt constitutive, iar nu declarative, astfel încât să opereze ex tunc, ceea ce face incidente dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011; aceeași opinie a fost fundamentată și pe incidența dispozițiilor art. 6 alin. (6) din Codul civil, în aplicarea cărora sa considerat că acțiunea pendinte este supusă nomelor legii noi; soluția imprescriptibilității acțiunii a fost justificată, într-un alt registru, prin aceea că înlăturarea de la aplicare a art. 60 din Codul familiei, în forma în vigoare la data nașterii copilului, se impune față de Decizia Curții Constituționale nr. 697 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2017; aceeași soluție a fost susținută și de argumente deduse din principiul interesului superior al copilului, din necesitatea protecției dreptului fundamental prevăzut de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; respectarea vieții de familie impune luarea unor măsuri legislative de către autoritățile naționale competente, în așa fel încât realitatea biologică și cea socială a unor legături între un bărbat și copilul care pretinde că este al lui să prevaleze asupra unor prezumții legale, ale căror efecte sunt contrare atât faptelor stabilite cu certitudine, cât și voinței tuturor persoanelor implicate. Au fost invocate Cauza Katte Klitsche de la Grange contra Italiei din 27 octombrie 1994 și Cauza Călin și alții contra României (secțiile a IV-a și a V-a civile ale Tribunalului București, tribunalele Ialomița, Giurgiu și Teleorman, judecătoriile sectoarelor 1, 2, 3 și 5 București, Judecătoria Slobozia, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle, Judecătoria Zimnicea, Judecătoria Onești, Judecătoria Făgăraș, Tribunalul Covasna - deciziile nr. 354/A din 7 iunie 2016, definitivă, nr. 285 din 9 mai 2017, definitivă, Judecătoria Turda, Judecătoria Babadag - sentințele nr. 290 din 4 august 2015, nr. 117 din 1 martie 2016 și nr. 162 din 29 martie 2016, definitive prin renunțare la calea de atac, nr. 473 din 27 octombrie 2015, definitivă prin neapelare, Judecătoria Slatina - Încheierea din 19 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 11.277/311/2014, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Argeș, care depune sentințele Judecătoriei Topoloveni nr. 400 din 18 aprilie 2013, definitivă prin respingerea apelului; nr. 843 din 4 iulie 2014, definitivă prin respingerea apelului; nr. 763 din 18 iunie 2014, definitivă prin neapelare; sentințele Judecătoriei Curtea de Argeș nr. 336 din 22 martie 2011, irevocabilă prin respingerea recursului, și nr. 762 din 17 iunie 2011, irevocabilă; sentințele Judecătoriei Câmpulung nr. 1.208 din 27 iunie 2012 și nr. 1.543 din 4 septembrie 2013, irevocabile, Tribunalul Suceava - Secția I civilă, Judecătoria Rădăuți, Judecătoria Botoșani, Judecătoria Suceava, Judecătoria Săveni - Sentința nr. 828 din 1 octombrie 2014, definitivă prin neapelare, Curtea de Apel Târgu Mureș). Alte instanțe au apreciat că dispozițiile art. 427 din Codul civil nu se aplică copiilor născuți înaintea intrării în vigoare a actului normativ (Judecătoria Bacău, Judecătoria Brașov, Judecătoria Rupea, Judecătoria Sfântu Gheorghe, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă a Tribunalului București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Călărași, Judecătoria Lehliu-Gară, Judecătoria Buftea, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Giurgiu, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Roșiori de Vede, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Cluj, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Caracal, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă, Decizia nr. 200A din 2 septembrie 2014, definitivă prin Decizia nr. 205 din 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, Judecătoria Fălticeni - sentințele nr. 522 din 18 februarie 2015, definitivă prin neapelare, nr. 869 din 5 mai 2016, definitivă prin neapelare, nr. 621 din 13 martie 2013, definitivă prin nerecurare, nr. 2.122 din 27 octombrie 2015, definitivă prin neapelare). S-a opinat că dispoziția legală aplicabilă în materia stabilirii paternității este cea în vigoare la momentul nașterii copilului a cărui paternitate se solicită a fi stabilită, raportat la principiile care guvernează aplicarea legii civile în timp, așadar art. 60 alin. 1 din Codul familiei. Art. 427 din Codul civil nu este aplicabil copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a legii noi, față de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 71/2011, dar și față de principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 1 din Codul civil de la 1864, art. 6 alin. (1) din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituție. S-a invocat și Decizia Curții Constituționale nr. 1.345 din 9 decembrie 2008, care tranșează definitiv problema categoriei de copii cărora le este aplicabilă Legea nr. 288/2007, adică doar celor născuți după intrarea în vigoare a actului normativ. ... ... 35. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...