Decizia CCR nr. 700/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, deși dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 dau posibilitatea creditorilor să voteze prin corespondență în cadrul adunării creditorilor, prevederile art. 14 alin. (8) din aceeași lege impun creditorilor, în măsura în care recurg la contestarea hotărârilor adoptate cu acel prilej, un termen de 5 zile de la data adunării creditorilor în care pot formula și depune contestații la dosarul cauzei. Or, această ipoteză restrânge dreptul de acces liber la justiție al celor care nu au participat fizic la ședințele adunării creditorilor, de vreme ce aceștia, nefiind prezenți la ședință, nu au posibilitatea de a cunoaște conținutul deciziilor adoptate. De asemenea, dreptul de acces liber la justiție este încălcat și din perspectiva lipsei de claritate, precizie și previzibilitate a legii, în situația în care textul art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 se interpretează în sensul că dreptul de a contesta hotărârile adunării creditorilor se aplică numai creditorilor care au participat la ședința respectivă și, ca atare, normele criticate conțin o omisiune legislativă, mai ales în privința momentului de la care începe să curgă termenul de contestare pentru acești creditori care nu au participat la adunarea creditorilor. În contextul criticilor de neconstituționalitate este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materia principiilor menționate în susținerea excepției, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013 și Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, precum și Decizia nr. 308 din 12 mai 2016 ale cărei considerente le apreciază ca fiind aplicabile mutatis mutandis în speță. ...