Decizia ÎCCJ nr. 23/2017 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. Specialiștii Facultății de Drept din cadrul Universității din Craiova au apreciat că, având în vedere natura juridică diferită a măsurilor, este posibil cumulul confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală. Pe de-o parte, confiscarea specială este în același timp o măsură de siguranță și o sancțiune penală și constă în trecerea în patrimoniul statului a unor categorii de bunuri strict și limitativ prevăzute de lege. În cauză, confiscarea specială a sumelor de bani care au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor ar avea ca temei juridic dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, fiind considerate bunuri folosite la infracțiune, iar nu bunuri dobândite din aceasta. În realitate, sumele de bani au provenit din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Sumele de bani sunt doar folosite în etapele procesului de spălare a banilor pentru a căpăta o aparență de legalitate. Confiscarea specială se impune în speță pentru înlăturarea stării de pericol asupra circuitului economic, stare generată de operațiunile nelegale efectuate. Pe de altă parte, obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală are ca temei juridic răspunderea civilă delictuală, având drept scop repararea prejudiciului produs prin infracțiunea predicat. Ca atare, cele două măsuri se pot cumula, fiind posibil ca în ipoteza concursului de infracțiuni dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor să se dispună luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală. Cu privire la cuantumul sumei care urmează a fi confiscată s-a apreciat că se impune a se raporta la valoarea totală a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, iar nu la valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală. În primul rând, infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, nefiind necesară pentru existența acesteia a unei condamnări pentru infracțiunea din care provin bunurile. Prin urmare, nu trebuie să ne raportăm la eventualul prejudiciu produs prin infracțiunea predicat. În plus, nu este obligatoriu ca întreaga sumă de bani obținută din evaziune să fie supusă unui proces de „albire“, ci poate face obiectul infracțiunii de spălare a banilor o sumă mai mică decât prejudiciul produs prin evaziune. Prin urmare, confiscarea ar trebui raportată la valoarea totală a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și care au făcut obiectul procesului de „albire“. În consecință, s-a apreciat că, în ipoteza concursului de infracțiuni dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor, este posibilă luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, iar suma ce face obiectul confiscării este reprezentată de valoarea totală a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale. ...