Decizia ÎCCJ nr. 23/2017 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție În opinia transmisă la dosarul cauzei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.472/C/1.544/III-5/2017, s-a arătat că problema de drept supusă dezlegării vizează posibilitatea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, respectiv stabilirea obiectului (întinderii) acestei măsuri în ipoteza particulară a concursului de infracțiuni între infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor. Spre deosebire de obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile care, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, cuprinde atât sumele reprezentând obligația fiscală principală datorată, cât și sumele reprezentând obligațiile fiscale accesorii și își găsește temeiul în răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, având drept scop dezdăunarea persoanei prejudiciate prin faptul culpabil ce corespunde infracțiunii deduse judecății, confiscarea specială este o sancțiune de drept penal ce are drept scop înlăturarea unei stări de pericol și prevenirea comiterii altor fapte prevăzute de legea penală. În ambele cazuri, patrimoniul persoanei culpabile se diminuează corelativ cu trecerea în patrimoniul statului a unor bunuri sau valori, însă cele două măsuri pot coexista, întrucât au o natură juridică, temeiuri de drept și scopuri diferite și, de asemenea, vizează obiecte (bunuri ori valori) diferite. Coexistența măsurii de siguranță a confiscării și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile se întemeiază, așadar, pe natura juridică compatibilă a celor două măsuri. În plus, referitor la temeiul confiscării în ipoteza vizată, se constată că art. 33 din Legea 656/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conține prevederi exprese în cazul infracțiunii de spălare a banilor, confiscarea având astfel un caracter special ce rezultă, pe de o parte, din specificul infracțiunii de spălare a banilor care vine să combată ascunderea sau disimularea originii ilicite a unor bunuri prin mascarea în operațiuni juridice cu persoane neimplicate penal, iar, pe de altă parte, chiar din natura acestei legi speciale care reglementează un segment specific de relații sociale. În ceea ce privește bunurile care pot forma obiceiul material al infracțiunii de spălare a banilor, acestea sunt întotdeauna bunuri provenite din săvârșirea infracțiunii principale (predicat), fiind definite de art. 2 lit. c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „prin bunuri se înțelege bunuri corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum și actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea“. Existența unui bun care provine din săvârșirea unei infracțiuni reprezintă deci o condiție sine qua non a existenței infracțiunii de spălare a banilor, în caz contrar spălarea banilor fiind lipsită de obiect material. Nu are nicio relevanță natura infracțiunii din săvârșirea căreia au rezultat bunurile în cauză, însă printre cele mai întâlnite infracțiuni premisă ale infracțiunii de spălare a banilor se numără evaziunea fiscală, contrabanda, traficul de droguri etc. În cauză, suma de 2.332.447 lei provine din infracțiunea de evaziune fiscală, nu în calitate de urmare imediată (aceasta fiind prejudiciul creat bugetului de stat, în sumă de 700.410 lei, și care va face obiectul obligării la despăgubiri), ci ca urmare de fapt (prin intermediul evaziunii fiscale constând în înregistrarea în contabilitate a unor operațiuni fictive de achiziții în sumă de 2.332.447 lei s-a creat posibilitatea ca aceeași sumă să fie efectiv plătită - scoasă din societate către societatea tip fantomă; este important de precizat că, deși operațiunea este fictivă, transferul sumelor de bani aferente acesteia a fost efectiv realizat; deci, deși operațiunea este fictivă, mișcarea sumelor de bani este reală). În acest mod, inculpații, pe lângă prejudiciul produs bugetului de stat (700.410 lei), și-au realizat și un avantaj economic (2.332.447 lei) obținut atât din evaziune fiscală care a constituit premisa, cât și prin spălarea de bani care a conferit acestuia aparența de caracter licit. Această sumă, având natura unui bun provenit din săvârșirea unei infracțiuni și fiind diferită de suma reprezentând prejudiciul creat bugetului de stat, va fi, de principiu, supusă măsurii confiscării speciale. În acest context sunt îndeplinite condițiile coexistenței măsurii confiscării speciale cu obligarea la despăgubiri, așa cum s-a precizat prin Decizia nr. 11/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Chiar și in ipoteza în care s-ar considera că suma de 2.332.447 lei - valoarea totală a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale - nu ar proveni din infracțiunea de evaziune fiscală, ci dintr-o altă infracțiune (în cauză s-au făcut referiri la infracțiunea de delapidare care nu face obiectul judecății în cauza în care a fost formulată sesizarea), soluția rămâne aceeași, având în vedere autonomia spălării banilor (pentru infracțiunea predicat nu trebuie atins standardul de probă necesar pentru condamnare, existența acesteia putând fi dovedită prin probe circumstanțiale; nu este necesar să se dovedească toate elementele de fapt ale infracțiunii predicat, dacă dovada originii ilicite reiese din alte circumstanțe faptice - Expunerea de motive privind Convenția de la Varșovia din 2005 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, paragrafele 100-101). Rezultă, așadar, că obiectul infracțiunii de spălare a banilor poate fi inferior (când sunt spălate numai o parte dintre bunurile de origine infracțională) sau egal valoric (când sunt spălate toate bunurile de proveniență infracțională) cu cel al infracțiunii din care provine, ceea ce înseamnă că nu îl poate depăși din punct de vedere economic pe cel al infracțiunii premisă, singura excepție instituită de legiuitor de la această regulă fiind reglementată în art. 33 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se referă la situația în care bunurile spălate au produs fructe (venituri sau alte beneficii materiale). Raportat la această concluzie rezultă că obiectul confiscării, în ipoteza particulară în care infracțiunea premisă o constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, poate fi constituit fie din valoarea totală a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale (în condițiile în care toată suma de bani reprezentând operațiunile comerciale și achizițiile fictive a fost reciclată prin săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor), fie doar de o parte din această sumă de origine infracțională care a format obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care trebuie determinată de la caz la caz. Prin urmare, bunurile (sumele de bani) ce pot forma obiectul confiscării speciale în cazul infracțiunii de spălare a banilor nu trebuie confundate cu valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală și nici cu valoarea tuturor bunurilor ce provin din comiterea infracțiunii predicat, ci trebuie determinate prin raportare la valoarea bunurilor reciclate. ...