Decizia ÎCCJ nr. 17/2017 (RIL)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 11. Prin Adresa nr. 835/1.351/III/2017 din 17 iulie 2017, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și-a exprimat punctul de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării, în sensul că cea de-a doua orientare jurisprudențială este în litera și spiritul legii, pentru următoarele argumente: ... 12. În funcție de întinderea sferei de aplicare, normele juridice se împart în norme generale și norme speciale. ... 13. Pentru aspectele pe care nu le reglementează, norma specială se completează cu normele generale în materie, iar nu cu alte norme speciale. Totuși, această regulă nu este de ordin constituțional, astfel încât legiuitorul poate deroga stabilind că, în anumite cazuri exprese, norma specială se completează cu o altă normă specială. ... 14. Dispozițiile art. 2 din Codul de procedură civilă delimitează câmpul de aplicare a noului Cod de procedură civilă, stabilind că acesta constituie dreptul comun în ceea ce privește procedura pentru litigiile în materie civilă [alin. (1) ]. Așadar, normele de drept procesul civil cuprinse în Codul de procedură civilă constituie legea generală în ceea ce privește procedura în materia civilă, ceea ce are drept consecință faptul că ori de câte ori legea nu prevede în mod expres altfel, în materie civilă, în ceea ce privește procedura, se vor aplica dispozițiile cuprinse în Codul de procedură civilă. ... 15. Noțiunea de „materie civilă“, vizată de prevederile art. 2 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, cuprinde raporturile juridice patrimoniale și nepatrimoniale dintre persoane ca subiecte de drept civil, indiferent de calitatea acestora, de profesionist sau neprofesionist, precum și orice alte domenii la care se referă litera și spiritul dispozițiilor noului Cod civil. ... 16. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă reiese că acest act normativ constituie legea generală și în alte materii, prevederile sale aplicându-se ori de câte ori legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare. ... 17. În unele materii, actele normative care le reglementează fac trimitere în mod expres la aplicarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, în completarea normelor de procedură pe care le conțin. Așa sunt dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte“. ... 18. Prin urmare, trebuie reținut că legile care reglementează alte materii, cum ar fi Legea nr. 554/2004 sau Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 207/2015), chiar dacă reprezintă dreptul comun pentru materiile respective, în ceea ce privește normele de drept procesual civil pe care le conțin, aceste acte normative constituie legi speciale față de Codul de procedură civilă, astfel încât, în aplicarea regulilor enunțate mai sus, în materie de procedură, legile speciale se vor aplica doar în cazurile pe care le reglementează, fiind deci de strictă interpretare și aplicare, iar acolo unde nu dispun se vor completa cu prevederile Codului de procedură civilă. ... 19. Legea nr. 76/2012 dispune în art. 7 alin. (1) , (2) și (3) că: (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este «definitivă», de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este «supusă recursului» sau că «poate fi atacată cu recurs» ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică în materie de contencios administrativ și fiscal, inclusiv în materia azilului. ... 20. Așadar, în lumina textelor de lege enunțate, în contenciosul administrativ hotărârile pronunțate în primă instanță nu pot fi atacate cu apel, singura cale de atac de reformare ce poate fi exercitată fiind aceea a recursului. ... 21. Norma specială cuprinsă în Legea nr. 554/2004 a rămas aplicabilă și după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, situație reglementată, în mod expres, de dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, mai sus citat. ... 22. Legea nr. 554/2004, lege organică specială, dispune în art. 20 alin. (1) și (2) că: „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.“ și că: „Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență.“ ... 23. Nu poate fi acceptată soluția conform căreia, atunci când avem în vedere hotărâri judecătorești pronunțate pe temeiul unor legi speciale, în materia contenciosului administrativ, calea de atac ar fi recursul, aplicându-se dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, iar atunci când se au în vedere hotărâri pronunțate în cursul judecății de către instanța de contencios administrativ, calea de atac împotriva acestora ar fi apelul, contrar prevederilor mai sus enunțate, o asemenea diferență de regim procesual contravenind însăși modalității în care legiuitorul a gândit și materializat dublul grad de jurisdicție în materia contenciosului administrativ și fiscal, respectiv instanța de fond și instanța de recurs. ... 24. În plus, dacă s-ar accepta calea de atac a apelului împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății (încheierile de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție, de respingere a cererilor de ordonanță președințială, a celor de chemare în garanție sau de sechestru asigurător), ar însemna că, în cazul în care acestea sunt pronunțate în primă instanță de curtea de apel, apelul ar fi de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, contravenind astfel dispozițiilor art. 97 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care prevăd în mod clar că instanța supremă judecă „recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege“. ... 25. Rațiunile pentru care legiuitorul a prevăzut, la un moment dat, calea de atac a apelului în materia achizițiilor publice au fost arătate pe larg în considerentele Deciziei nr. 20 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii^1, și au la bază atribuirea competenței de soluționare a acestor litigii instanțelor comerciale, iar nu celor de contencios administrativ, pentru care recursul este calea de atac unică. ... ...