Decizia ÎCCJ nr. 62/2017 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 39. Jurisprudența Curții de Apel București: instanța de trimitere a comunicat că opinia majoritară a fost în sensul celui deal doilea punct de vedere consemnat în încheierea de sesizare. S-a argumentat că proba contrară ce poate răsturna prezumția relativă instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 este numai cea care rezultă din apartenența dreptului de proprietate la patrimoniul unei alte persoane decât cea care a formulat notificarea sau al autorului acesteia, nu și situația în care „actul doveditor“ ar tinde să constate dreptul de proprietate al persoanei evidențiate în actul de preluare, însă înscrisul ce reprezintă proba contrară nu îndeplinește condițiile de validitate ale unui titlu de proprietate. În acest ultim caz, titularul notificării va beneficia de prezumția relativă instituită de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, urmând a se reține calitatea acestuia de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii. S-a mai susținut că nu poate fi considerat „probă contrară“ înscrisul sub semnătură privată încheiat de notificator, în calitate de dobânditor, cu o terță persoană, deoarece Legea nr. 10/2001 are în vedere restituirea imobilelor preluate abuziv de la foștii deținători, reglementând o repunere în situația anterioară actului de preluare abuzivă. Rațiunea reglementării este asigurată, de asemenea, prin instituirea unui regim probatoriu derogatoriu de la dreptul comun, în sensul că se prevede că persoana individualizată în actul de preluare este prezumată că a deținut imobilul sub nume de proprietar, proba contrară urmând a fi făcută de partea care solicită răsturnarea prezumției legale relative și având ca obiect dovedirea faptului că altă persoană decât cea individualizată în actul de preluare avea calitatea de proprietar al imobilului notificat, la momentul preluării. Opinia minoritară a fost exprimată de o parte din judecătorii Secției a IV-a civile a Curții, ai secțiilor a IV-a și a V-a civile ale Tribunalului București și Tribunalului Călărași, considerându-se că prezumția relativă de proprietate instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 este înlăturată în situația în care, deși notificatorul apare menționat în actul de preluare abuzivă, acesta deține totodată un înscris care nu îndeplinește condițiile de valabilitate ale unui titlu de proprietate (de exemplu, un înscris sub semnătură privată), acest înscris având semnificația de „probă contrară“ în înțelesul art. 24 din Legea nr. 10/2001. Au fost atașate 5 decizii ale Secției a IV-a civile a Curții, 4 sentințe ale Secției a III-a civile și două sentințe ale Secției a IV-a civile ale Tribunalului București, care susțin punctul de vedere majoritar. ... 40. Jurisprudența altor instanțe din țară: Curtea de Apel Cluj a comunicat că jurisprudența conturată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 este în sensul că persoana individualizată în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar, atât timp cât nu s-a făcut dovada contrară acestui fapt, dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 statuând explicit în acest sens. Prin probe contrare se înțelege, deci, doar acea ipoteză în care din proba contrară rezultă apartenența dreptului de proprietate la patrimoniul altei persoane decât cea evidențiată în actul de preluare. În justificarea acestei opinii s-au depus 7 hotărâri judecătorești relevante. Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materia ce face obiectul sesizării. ... 41. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a comunicat hotărâri potrivit cărora, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, s-a considerat că este vorba despre o prezumție relativă de proprietate, operantă în absența unor probe contrare din care să rezulte că persoana menționată în actul de preluare abuzivă nu era proprietar întrucât proprietatea asupra bunului aparținea patrimoniului altei persoane. Regulile de probațiune a dreptului de proprietate se regăsesc în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, în timp ce prevederile art. 24 din același act normativ instituie o derogare, prin recunoașterea prezumției de proprietate (un mijloc de dovadă distinct de cele prevăzute în art. 23). În acest sens s-au depus deciziile nr. 7.371 din 22 septembrie 2006, nr. 709 din 27 februarie 2014, nr. 893 din 10 februarie 2012, nr. 5.780 din 6 iulie 2011, nr. 4.724 din 2 iunie 2011, nr. 7.471 din 21 octombrie 2011 nr. 2.592 din 28 aprilie 2010, nr. 3.186 din 21 mai 2010^1, nr. 2.091 din 25 februarie 2009, nr. 8.387 din 19 octombrie 2009. ... 42. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...