Decizia CCR nr. 671/2024Punctul 6

6. Intenția legiuitorului de a recunoaște caracterul retroactiv al noilor reglementări, în sensul restrângerii drepturilor anterior recunoscute, rezultă cu prisosință din conținutul art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021, care dispune că „în situația în care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au fost efectuate plăți în temeiul dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările ulterioare, sumele acordate nu se recuperează“. Cu alte cuvinte, sunt avantajați acei salariați care au acționat pentru revendicarea pecuniară a compensațiilor financiare recunoscute prin lege, în detrimentul celor care au rămas în pasivitate sau nu au acționat dând dovadă de bună-credință în relațiile cu angajatorul pentru a-i permite acestuia să obțină sursele de finanțare necesare pentru plata stimulentului de risc lunar cuvenit. Altfel spus, acest text legal permite ca unii salariați să primească stimulentul de risc în cuantumul inițial (câte 2.500 lei/lună, pentru 2 luni, așadar, un total de 5.000 lei), iar alții, în cuantumul prevăzut de Legea nr. 166/2021 (doar 2.500 lei), singurul criteriu fiind acela al momentului la care debitorul a înțeles să își execute obligația. Prin urmare, măsura aplicată este una discriminatorie, atâta vreme cât se creează diferențe nejustificate între salariați. Pentru aceste motive, instanța apreciază că modificările prevăzute de Legea nr. 166/2021 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. ...