Decizia CCR nr. 671/2024Punctul 9

CCR · decizie de neconstituționalitate · 03.12.2024 · dosar 2.750/30/2021
Punctul 9
9. Sindicatul Pro AS din Timișoara, în numele membrilor de sindicat, autor al excepției de neconstituționalitate în Dosarele Curții Constituționale nr. 2.286D/2022, nr. 2.529D/2022 și nr. 2.530D/2022, susține că modificarea alin. (5) alart. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 reprezintă o încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, fiind o prevedere dintr-o lege civilă cu caracter retroactiv. Astfel, în condițiile în care, în forma inițială, dispozițiile art. 7 alin. (5) din ordonanța de urgență prevedeau în mod clar și necondiționat acordarea stimulentului de risc personalului din domeniul asistenței sociale și comunitare implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență, concluzia care se impune este aceea că, odată cu intrarea în vigoare a acestor dispoziții, categoria de personal avută în vedere de legiuitor și care prestase activitatea pe perioada stării de urgență era îndreptățită la acordarea stimulentului de risc în cuantumul prevăzut de 2.500 lei/lună. Cu alte cuvinte, prestarea muncii a fost finalizată, pe perioada stării de urgență, iar pentru recompensarea efortului depus de categoria de personal menționată s-a impus acordarea unui stimulent, formularea legii fiind „se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună“. Nașterea dreptului la stimulentul legal acordat nu a fost în niciun fel condiționată de legiuitor, acordarea acestuia fiind aprobată prin chiar actul normativ care îi reglementează existența. În consecință, dreptul la plata stimulentului de risc s-a născut la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea lui, orice dispoziții legale intervenite ulterior fiind aplicabile doar situațiilor juridice născute sub imperiul acestora din urmă. Acordarea stimulentului de risc pentru perioada stării de urgență (16 martie-14 mai 2020) reprezintă facta praeterita, adică o situație juridică realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cu consecințe asupra îndreptățirii la acordarea stimulentului de risc într-un anumit cuantum, modificarea normei juridice prezentând interes numai pentru clarificarea fondurilor bănești din care urma să se asigure plata. ...
Sursa oficială ↗