Decizia ÎCCJ nr. 17/2017 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate Înalta Curte de Casație și Justiție, sintetizând punctele de vedere exprimate de instanțele din țară cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării, constată că s-au conturat două opinii: 1. Într-o opinie, s-a susținut că în interpretarea dispozițiilor art. 340 alin. (1) , art. 339 raportat la art. 336 alin. (1) din Codul procedură penală, Curtea de Conturi nu are calitate procesuală de persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate, respectiv Autoritatea Centrală de Audit nu are dreptul de a ataca soluțiile de clasare dispuse de procuror. În acest sens s-au exprimat curțile de apel Cluj, Galați, Oradea, Pitești, Tribunalul Harghita, Tribunalul Mureș, Tribunalul Arad, Tribunalul București - Secția I penală, judecătoriile Turnu Măgurele, Tulcea, Reghin și Luduș, Judecătoria Sector 4 București și Judecătoria Sector 6 București. Aceste instanțe au apreciat a fi valabile aceleași argumente și statuări ale instanței supreme, așa cum acestea au fost redate în cuprinsul Deciziei nr. 13 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 9 noiembrie 2011, decizie prin care s-a admis recursul în interesul legii și, în aplicarea art. 278^1 din Codul de procedură penală din 1969 (ce are corespondent în prevederile art. 340 din actualul Cod de procedură penală), s-a stabilit că Agenția Națională de Integritate nu are calitatea procesuală de a ataca soluțiile de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată dispuse de procuror, plângerile astfel formulate urmând a fi respinse, ca inadmisibile, conform art. 278^1 alin. (8) lit. a) teza a II-a din Codul de procedură penală din 1969. Judecătorii din cadrul Secției a II-a penale a Curții de Apel București au apreciat că sesizarea este inadmisibilă. În acest sens, s-au avut în vedere considerentele Deciziei nr. 3 din 10 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 16 martie 2016, conform cărora sesizarea este inadmisibilă atunci când „(...) instanța de trimitere nu tinde la o rezolvare a unei «chestiuni de drept», ci în realitate se tinde la rezolvarea conflictului de drept procesual penal dedus judecății“; or, în cauză, se tinde la stabilirea existenței sau inexistenței unui interes legitim al petentei, ceea ce echivalează cu însăși rezolvarea conflictului de drept dedus judecății. ... 2. În cea de-a doua opinie s-a susținut că Autoritatea Centrală de Audit din cadrul Curții de Conturi are calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate și are dreptul de a ataca soluțiile de clasare dispuse de procuror, având în vedere art. 1 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. În acest sens s-au exprimat Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov (în opinie majoritară), Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel București - Secția I penală, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Timiș, Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Covasna, dar și Judecătoriile Rupea, Beclean, Galați, Tecuci, Liești, Brăila, Vaslui, Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Alexandria și Turnu Măgurele. Aceste instanțe au apreciat că, în cazul concret, Curtea de Conturi are calitate procesuală în virtutea dispozițiilor art. 21 din Constituția României, care garantează liberul acces la justiție al oricărui subiect de drept. S-a susținut că această calitate derivă și din art. 34 din Codul procedură penală, care include în categoria subiecților procesuali organele speciale de constatare, dar și din art. 1 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, aceasta fiind instituția care exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public și are obligația de a sesiza organele de urmărire penală. Au fost identificate hotărâri judecătorești în această materie la Tribunalul București - Secția I penală (încheierea din camera de consiliu din data de 14 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 7.329/3/2016; încheierea din camera de consiliu din data de 23 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. 14.148/3/2014; Încheierea nr. 87/CP din camera de consiliu din data de 18 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 6.548/2/2015); Judecătoria Brașov (Încheierea nr. 255 din 26 octombrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 16.143/197/2015; Încheierea nr. 211 din 9 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 17.336/197/2016), Tribunalul Covasna (încheierea pronunțată în camera de consiliu, în Dosarul nr. 1.090/119/2014); Tribunalul Constanța și Tribunalul Tulcea (încheierea nr. 253 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 27.286/212/2014, Încheierea nr. 16 din 14 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 2.278/88/2016). Curtea de Apel Galați a transmis, de asemenea, practică judiciară: Încheierea din 18 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 17.634/233/2015, Încheierea din 29 iunie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 2.951/233/2015; Încheierea nr. 102 din 10 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 13.201/196/2016; Încheierea din 3 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 7.336/196/2015. ... ...