Decizia ÎCCJ nr. 29/2017Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale și opiniile exprimate de acestea 16. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal și a stabilit că: 1. În interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege și persoanele care făceau parte, în perioada de referință, din categorii sociale necompatibile cu orânduirea socială instaurată în România după data de 6 martie 1945, cum ar fi cazul chiaburilor, în măsura în care fac dovada că se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de lit. a) -e) ale aceluiași alineat și îndeplinesc și celelalte condiții impuse de lege. ... 2. În interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare: a) noțiunea de «domiciliu obligatoriu» se referă numai la situația în care a fost instituită măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecința îngrădirii dreptului de alegere în mod liber a domiciliului, iar nu și la cazurile în care persoana în cauză și membrii familiei sale au avut limitată doar libertatea de circulație; ... b) pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei - soțul/soția și copiii - ai persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu și care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referință, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții ca și persoana principal vizată de măsura administrativă ... ... ... 17. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat, de asemenea, asupra aspectului referitor la sfera mijloacelor de probă admisibile în materia supusă dezbaterii, prin mai multe decizii de speță, dintre care menționăm deciziile nr. 1.368 din 9 aprilie 2002 și nr. 4.591 din 23 octombrie 2009. ... 18. Astfel, instanța supremă a reținut că „Din certificatul emis de Arhivele Naționale (…) rezultă că numitul A. (socrul reclamantei) a fost declarat chiabur. Împreună cu toată familia sa a fost alungat din locuința sa din comună, așa cum susțin martorii audiați nemijlocit de instanță, fiind nevoiți să locuiască în comuna C., județul H., în perioada aprilie 1951-august 1969. Astfel fiind, în mod corect, instanța fondului a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele art. 1 lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, mutarea în altă localitate decât cea de domiciliu fiind impusă de fapt de autoritățile acelor vremuri.“ (Decizia nr. 1.368 din 9 aprilie 2002). ... 19. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, curțile de apel au comunicat hotărâri judecătorești și puncte de vedere referitoare la problemele de drept supuse dezlegării, din analiza cărora rezultă că există deja o jurisprudență bogată referitoare la aceste probleme de drept, majoritatea instanțelor care au judecat în această materie raportându-se - în pronunțarea soluțiilor sau în exprimarea opiniilor formulate - la Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 20. Concluzia care se desprinde din analiza hotărârilor judecătorești și a opiniilor transmise de instanțele de judecată este că, referitor la chestiunile invocate la pct. 2 și 3 din sesizare, nu există divergențe, orientarea unanimă fiind în sensul admisibilității probei cu martori în dovedirea calității de persoană care a avut stabilit domiciliul obligatoriu, în lipsa înscrisurilor oficiale eliberate de organele competente. ... 21. În ce privește chestiunea invocată la pct. 1 din sesizare, jurisprudența și punctele de vedere conturează, însă, două orientări: A. o orientare majoritară, întemeiată pe Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia dispozițiile art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 se aplică în situațiile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, ce nu poate fi interpretat extensiv; în acord cu această interpretare nu poate beneficia de facilitățile și drepturile prevăzute de actul normativ în discuție și cel care nu a avut voie să părăsească locuința decât cu acordul expres al organelor de stat și doar în situații speciale, fiind nevoit să se prezinte la miliție pentru a fi verificat, în virtutea stabilirii statutului de chiabur ce i-a fost atribuit (Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal; Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă; Tribunalul Prahova - Secția I civilă); ... B. o orientare minoritară, potrivit căreia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990, din categoria persoanelor îndreptățite să beneficieze de facilitățile și drepturile prevăzute de acest act normativ face parte și persoana care nu a avut voie să părăsească locuința decât cu acordul expres al organelor de stat și doar în situații speciale, fiind obligată să se prezinte la miliție pentru a fi verificată (Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Covasna - Secția civilă). ... ... ...