Decizia ÎCCJ nr. 20/2017 (HP)Punctul III

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării 5. Prin Încheierea pronunţată la data de 2 noiembrie 2016, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente: Fondul litigiului având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, sub aspectul menţinerii sau radierii sechestrului, în contextul factual expus, depinde de interpretarea noţiunilor la care fac referire dispoziţiile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă prin raportare la dispoziţiile art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv art. 167 alin. (1) teza finală şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile anterior menţionate au fost avute în vedere de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi la momentul emiterii încheierii de carte funciară atacate cu plângere, iar pentru soluţionarea pe fond a pricinii tribunalul a apreciat că se impune a se stabili în prealabil dacă în noţiunile de „orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă“, respectiv „ipotecile şi celelalte sarcini reale“, la care fac referire dispoziţiile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă se include şi măsura sechestrului prevăzută de art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel încât radierea înscrierii sechestrului în cartea funciară se realizează din oficiu, ca efect al adjudecării, sau exclusiv în condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) teza finală şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Tribunalul a constatat ca fiind îndeplinită şi condiţia privind noutatea problemei de drept, având în vedere că textele de lege ce se solicită a fi interpretate sunt conţinute de acte normative relativ recent intrate în vigoare, având potenţial de a conţine probleme de drept noi, de natură a genera practică neunitară. În acest sens, la nivelul Judecătoriei Călăraşi există deja practică neunitară în dosare similare (Dosarul nr. 6.584/202/2015). Ca urmare a consultării jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestor probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre, iar problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Tribunalul Călăraşi a arătat că o problemă conexă a făcut obiectul unei sesizări anterioare, soluţionată în sensul respingerii ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, însă problema de drept supusă analizei în această cauză nu vizează desfăşurarea executării silite şi valabilitatea actelor întocmite în această procedură, aşa cum se întâmpla în ipoteza deciziei anterior menţionate, ci în prezenta cauză se pun în discuţie exclusiv aspectele vizând menţinerea sau radierea sechestrului penal în cartea funciară, în procedura plângerii prevăzută de art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, tribunalul a apreciat că problema de drept asupra căreia se solicită intervenţia instanţei supreme este una veritabilă şi care prezintă o dificultate suficient de mare, decurgând din incidenţa unor prevederi legale aparţinând unor ramuri de drept distincte, instituite prin acte normative având forţă juridică diferită, dar care necesită o interpretare coroborată în vederea soluţionării plângerii, conform art. 31 din Legea nr. 7/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare. ... 6. Prin Încheierea pronunţată la data de 18 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente: Tribunalul, legal învestit cu soluţionarea unui apel aflat în curs de judecată, urmează să pronunţe o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. Răspunsul la întrebarea adresată de instanţă este necesar în vederea soluţionării pe fond a cauzei, întrucât interpretarea modului de aplicare a dispoziţiilor art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă raportat la situaţia de fapt expusă constituie problema fundamentală pusă în discuţia instanţei de apel. Chestiunea în cauză are caracter de noutate, în sensul că nu s-a identificat o jurisprudenţă constantă şi unitară asupra problemei în discuţie. De asemenea, întrebarea priveşte interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, având ca obiect o problemă de drept reală, iar nu aparentă. Existenţa unor decizii penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra aspectelor în discuţie nu este suficientă pentru a considera lămurită problema de interpretare, întrucât una dintre apărările formulate în cauză vizează tocmai competenţa exclusivă a instanţei penale de a se pronunţa asupra efectelor sau menţinerii măsurii asigurătorii penale. ... ...