Decizia ÎCCJ nr. 9/2017 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei În primul ciclu procesual, prin Sentinţa penală nr. 75/F din 7 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 9.131/2/2011*: 1. A fost a condamnat inculpatul D.A.S. la pedepsele de: – 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani; ... – 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani; ... – 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani. ... În baza art. 33 şi art. 34 din Codul penal din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 din Codul penal din 1969, a interzis inculpatului D.A.S. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969. În baza art. 86^1 din Codul penal din 1969, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, iar în baza art. 86^2 din Codul penal din 1969, a fixat termen de încercare de 7 ani. În sarcina inculpatului D.A.S. au fost instituite măsurile şi obligaţiile prevăzute de art. 86^3 alin. 1 lit. a) -d) din Codul penal din 1969, respectiv: – să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; ... – să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte opt zile, precum şi întoarcerea; ... – să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; ... – să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. ... A atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86^4 din Codul penal din 1969 în raport cu dispoziţiile art. 359 din Codul procedură penală din 1969. A făcut aplicarea art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969. ... 2. A fost condamnat inculpatul V.M.D. la pedeapsa de: – 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din Codul penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani. ... În baza art. 71 din Codul penal din 1969 a interzis inculpatului V.M.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a IIa din Codul penal din 1969. În baza art. 81 din Codul penal din 1969, a suspendat condiţionat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 din Codul penal din 1969 a fost fixat termen de încercare de 4 ani. A atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal din 1969. A făcut aplicarea art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969. ... 3. A fost condamnat inculpatul P.B. la pedeapsa de: – 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 25 raportat la art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi art. 37 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani. ... În baza art. 71 din Codul penal din 1969 a interzis inculpatului P.B. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969. ... 4. A fost condamnat inculpatul T.V.T. la pedeapsa de: – 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal din 1969 şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni. ... În baza art. 71 din Codul penal din 1969 a interzis inculpatului T.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) teza a II-a din Codul penal din 1969. ... 5. A fost condamnat inculpatul M.M.I. la pedeapsa de: – 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi art. 320^1 din Codul de procedură penală din 1969. ... În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 a interzis inculpatului M.M.I. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi lit. b) teza a II-a din Codul penal din 1969. În baza art. 81 din Codul penal din 1969 a suspendat condiţionat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 din Codul penal din 1969 a fost fixat termen de încercare de 3 ani şi 6 luni. A atras atenţia inculpatului M.M.I. asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal din 1969. A admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească suma de 309.077,25 lei cu titlu de despăgubiri civile. A menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor sechestrate în faza de urmărire penală. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, partea civilă Statul român prin A.N.A.F. şi inculpaţii D.A.S., V.M.D., P.B. şi T.V.T. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 271/A din 23 septembrie 2014, a admis apelurile declarate în cauză, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.A.S., V.M.D., P.B. şi T.V.T., sub aspectul laturii penale, precum şi pentru rejudecarea în integralitate a laturii civile. A menţinut soluţia pronunţată sub aspectul laturii penale în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.M.I. Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare a apelanţilor inculpaţi fără a dovedi, cu excepţia inculpatului M.M.I., faptele deduse judecăţii, fără a prezenta, indica şi analiza că din probele administrate rezultă vinovăţia inculpaţilor. De asemenea, a indicat ca, odată cu rejudecarea cauzei, instanţa de fond: să analizeze critica inculpatului P.B. privind excepţia de necompetenţă a organului de urmărire penală; să procedeze la audierea inculpaţilor şi la verificarea apărării acestora, audierea în calitate de martor a inculpatului M.M.I., în legătură cu acuzaţiile ce i se aduc inculpatului P.B.; să analizeze, în raport cu stadiul procesual al cauzei şi de data la care s-a achitat prejudiciul, aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 sau a dispoziţiilor art. 74^1 din Codul penal din 1969, ca lege penală mai favorabilă, în condiţiile art. 5 din Codul penal; să procedeze la stabilirea persoanelor care au achitat prejudiciul; să administreze orice alte probe necesare soluţionării cauzei cu respectarea condiţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor în scopul stabilirii unei situaţii de fapt concrete, a încadrării juridice, a vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpaţilor. În rejudecare, instanţa de fond, prin Sentinţa penală nr. 56 din 6 mai 2016, în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) raportat la art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală, a încetat procesul penal faţă de inculpatul D.A.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: – art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; ... – art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; ... – art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. ... În baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 şi art. 91 lit. c) din Codul penal anterior, a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1.000 lei. În baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. h) raportat la art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală, a încetat procesul penal pentru inculpatul V.M.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 şi art. 91 lit. c) din Codul penal din 1969, a aplicat inculpatului amenda administrativă de 800 lei. În baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) raportat la art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală, a încetat procesul penal pentru inculpatul P.B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 26 din Codul penal din 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 şi art. 37 lit. b) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 şi art. 91 lit. c) din Codul penal din 1969, a aplicat inculpatului amenda administrativă de 800 lei. În baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) raportat la art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală, a încetat procesul penal pentru inculpatul T.V.T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 din Codul penal din 1969, raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 şi art. 91 lit. c) din Codul penal din 1969, a aplicat inculpatului amenda administrativă de 800 lei. A constatat prejudiciul acoperit şi a respins ca nefondată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. A fost ridicat sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpaţilor în faza de urmărire penală. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. Prin motivele de apel s-a criticat greşita încetare a procesului penal faţă de inculpaţii V.M. D., T.V.T. şi P.B., întrucât în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa de fond, soluţionând acţiunea civilă, a dispus obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015. Or, instanţa de fond, în rejudecare, a menţionat că prejudiciul în materialitatea sa, mai puţin accesoriile, a fost acoperit în integralitate. Faţă de împrejurarea că inculpatul D.A.S. a achitat doar parţial prejudiciul, respectiv debitul principal, nu şi obligaţiile de plată accesorii aferente debitului principal, s-a apreciat că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu sunt incidente în cauză, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond. În reformularea motivelor de apel, Ministerul Public a criticat greşita încetare a procesului penal faţă de inculpatul D.A.S. având în vedere concursul de infracţiuni de evaziune fiscală şi greşita aplicare a unei amenzi administrative faţă de acesta, precum şi greşita încetare a procesului penal faţă de inculpaţii V.M.D., T.V.T. şi P.B., aceştia din urmă neavând nicio contribuţie la achitarea prejudiciului. ... ...