Decizia ÎCCJ nr. 7/2017 (HP)Punctul VIII

VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost identificate Decizia nr. 750 din data de 3 martie 2014 şi Decizia nr. 2.241 din data de 3 iulie 2014, decizii prin care s-a stabilit că primul termen al recidivei se raportează la pedeapsa rezultată din cumulul aritmetic al pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a atras revocarea suspendării condiţionate şi pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 750 din data de 3 martie 2014 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că din fişa de cazier judiciar rezultă că recurentul inculpat a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 155 din data de 26 ianuarie 2010 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 1 an închisoare în condiţiile art. 81 din Codul penal anterior (...), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Prin Sentinţa penală nr. 767 din data de 28 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 932/P din data de 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (...), s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 155 din data de 26 ianuarie 2010, s-a adăugat această din urmă pedeapsă la pedeapsa de 8 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare în regim privativ de libertate. Infracţiunea de dare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost comisă la data de 15 octombrie 2012, deci ulterior rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 767 din data de 28 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia şi care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal anterior. Raportat la datele sus-menţionate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Codul penal anterior care reglementează pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fizică şi care dispun că, în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a) , pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni. În consecinţă, instanţa de fond şi instanţa de apel trebuiau să dea eficienţă prevederilor legale sus-menţionate şi să contopească pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 767 din data de 28 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. Din considerentele Deciziei nr. 750 din data de 3 martie 2014 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se desprinde concluzia că instanţa a stabilit că primul termen al recidivei se raportează la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, rezultată din cumulul aritmetic al pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a atras revocarea suspendării condiţionate cu pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat. În cuprinsul Deciziei nr. 2.241 din data de 3 iulie 2014 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se regăsesc considerentele Deciziei nr. 110/A din data de 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în sensul că este întemeiată critica referitoare la reţinerea stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului A., întrucât pedeapsa pentru care s-a reţinut această stare de recidivă nu îndeplineşte condiţiile primului termen al recidivei. S-a apreciat că primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă de 6 luni închisoare (pedeapsa de 2 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 529/2007 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 272/R/2008 a Curţii de Apel Oradea, la care s-a adăugat, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 83 din Codul penal anterior, pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2.081/2005 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 3/A/2006 a Tribunalului Satu Mare), contrar dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal anterior. Din considerentele Deciziei nr. 110/A din data de 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, menţinută sub aspectul nereţinerii recidivei postexecutorii de către Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se desprinde concluzia că instanţa a constatat inexistenţa primului termen al recidivei prin raportare la pedeapsa de 6 luni închisoare [care nu îndeplinea condiţia prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. b) din Codul penal anterior, nedepăşind pragul de 6 luni închisoare], rezultată tot din cumulul aritmetic al pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a atras revocarea suspendării condiţionate cu pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat. ...