Decizia ÎCCJ nr. 12/2017 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale și opiniile exprimate de acestea 21. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, a stabilit că „Dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82, respectiv cu executarea în alte condiții decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare“. ... 22. În considerentele deciziei sus-menționate, instanța supremă a reținut următoarele: Conform dispozițiilor art. 81 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, se observă că suspendarea condiționată se poate dispune atât atunci când pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, cât și atunci când pedeapsa aplicată este amenda. Or, este evident faptul că măsura de individualizare judiciară a pedepsei nu modifică nici caracterul privativ de libertate al pedepsei închisorii, după cum nu modifică nici caracterul de pedeapsă neprivativă de libertate al pedepsei amenzii. În consecință, se poate concluziona în sensul că suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare. Interpretarea dispozițiilor ce formează obiectul sesizării în sensul că acestea au în vedere numai situația în care persoana ce deține calitatea de primar ori de președinte al consiliului județean a fost condamnată la o pedeapsă privativă, pedeapsă pe care o execută în condițiile art. 57 alin. 1 din Codul penal din 1969, se bazează numai pe rațiunea imposibilității efective de exercitare a mandatului de către o persoană lipsită de libertate deoarece execută pedeapsa în regim de deținere, în penitenciar. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere o asemenea ipoteză, ar fi prevăzut în mod expres că mandatul încetează în ipoteza executării în regim de deținere a pedepsei privative de libertate aplicate. Însă textul de lege prevede că mandatul încetează în ipoteza condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, iar nu în ipoteza executării pedepsei privative de libertate. ... 23. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, majoritatea instanțelor au comunicat că nu au identificat jurisprudență și nici dosare aflate pe rol, referitoare la problema de drept supusă dezlegării. ... 24. Câteva instanțe judecătorești au transmis hotărâri judecătorești și puncte de vedere, din examinarea cărora se desprind următoarele orientări jurisprudențiale: A) Unele instanțe, cele mai multe, au considerat că raportul de serviciu încetează de drept și în cazul condamnării prin hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, cu aplicarea măsurii suspendări condiționate a executării pedepsei. 25. În acest sens s-au pronunțat următoarele instanțe: Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 3.862 din 5 decembrie 2014); Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 5.783 din 4 iulie 2014); Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 2.573 din 14 septembrie 2016); Tribunalul Bihor - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 1.281 din 22 iunie 2016); Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (opinie); Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (opinie) și Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (opinie). ... 26. În sprijinul acestei orientări s-a reținut, în esență, că prevederile art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999 nu fac nicio distincție, după cum pentru săvârșirea infracțiunii se dispune executarea pedepsei privative de libertate sau suspendarea executării acesteia, făcând referire numai la tipul pedepsei aplicate, respectiv privativă de libertate, fără o diferențiere în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei. ... ... B) Într-o altă orientare, izolată, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, autoarea sesizării (Decizia nr. 3.986 din 5 aprilie 2013), Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 4.332 din 27 iunie 2012 în Dosarul nr. 10.162/2/2011) și Tribunalul Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal (opinie) au apreciat că dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999 se referă doar la o sancțiune privativă de libertate ce se execută efectiv. 27. S-a susținut că legiuitorul a avut în vedere acele situații în care funcționarul public este condamnat la o pedeapsă cu executare, fapt ce îl împiedică să își mai îndeplinească atribuțiile de serviciu prin imposibilitatea de a se prezenta la locul de muncă. ... 28. S-a argumentat, de asemenea, că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi este și ea suspendată, iar pedeapsa complementară poate să nu fie aplicată și, potrivit art. 54 din Legea nr. 188/1999, existența unei asemenea condamnări nu reprezintă un impediment pentru ocuparea unei funcții publice, astfel că este nefiresc ca ea să constituie temei pentru încetarea raportului de serviciu. ... ... ... ...