Decizia ÎCCJ nr. 12/2017 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte 33. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele: ... A) Asupra admisibilității 34. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 35. Legiuitorul a instituit condițiile de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, doctrina și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție identificând aceste condiții ca fiind următoarele: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – instanța care a formulat sesizarea este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă, să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 36. Cu privire la prima cerință - existența unei cauze în curs de judecată - se constată din actele dosarului că, în prezent, cauza se află în curs de judecată în faza procesuală a recursului, la Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, nefiind pronunțată până la acest moment o hotărâre definitivă. ... 37. Litigiul principal are ca obiect controlul de legalitate al unui act administrativ de încetare de drept a raporturilor de serviciu ale unui funcționar public, care se află în competența de primă instanță a tribunalului și se soluționează prin hotărâre supusă numai recursului, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), coroborat cu cele ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 76/2012). Prin urmare, Curtea de Apel care a înaintat sesizarea judecă pricina în ultimă instanță, astfel că se constată îndeplinită și cea de-a doua cerință de admisibilitate - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să o soluționeze în ultimă instanță. ... 38. Condiția de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică este și ea îndeplinită, deoarece, prin raportare la obiectul cauzei, soluția pe fond depinde de interpretarea noțiunii de „condamnare la o pedeapsă privativă de libertate“ din cuprinsul dispozițiilor art. 98 lit. f) din Legea nr. 188/1999, acesta fiind temeiul de drept pentru care sa dispus încetarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public ce a sesizat instanța de contencios administrativ în litigiul principal. ... 39. În ceea ce privește cerința noutății chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, se constată că aceasta nu este îndeplinită. ... 40. Analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la acea chestiune de drept. ... 41. Așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în jurisprudența sa anterioară (Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014, deciziile nr. 3 din 14 aprilie 2014 și nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015, și Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015), în lipsa unei definiții a „noutății“ chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sesizată cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă. ... 42. Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci și de una veche, cu condiția, însă, ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată. ... 43. Din această perspectivă, condiția noutății unei chestiuni de drept trebuie examinată în raport cu scopul legiferării acestei instituții procesuale a hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanțelor judecătorești (control a posteriori). ... 44. În doctrină s-a exprimat opinia potrivit căreia sesizarea instanței supreme ar fi justificată sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate atunci când problema de drept nu a mai fost analizată în lucrările de specialitate juridică - în interpretarea unui act normativ mai vechi - ori decurge dintr-un act normativ intrat în vigoare recent sau relativ recent prin raportare la momentul sesizării. De asemenea, problema de drept poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecății anterior. ... 45. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 46. Examenul jurisprudențial efectuat arată că există o practică judiciară majoritară în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, fiind pronunțate doar două soluții contrare acestei practici, respectiv Decizia nr. 3.986 din 5 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Sentința nr. 4.332 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. ... 47. Prin urmare, existența deja a unei practici neunitare relevă nu numai că se poate apela la mecanismul recursului în interesul legii, ci și că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a generat-o nemaifiind, prin urmare, una nouă, ci una care a creat deja divergență în jurisprudență. ... 48. Din această perspectivă, în cazul analizat, cerința noutății chestiunii de drept nu este îndeplinită, pentru că din studierea jurisprudenței puse la dispoziție de instanțele naționale rezultă că au fost pronunțate în această materie hotărâri definitive/ irevocabile, practica judiciară fiind orientată majoritar către același gen de soluție. ... 49. Aceste hotărâri judecătorești aflate la dosar consacră, pentru aceleași rațiuni de interpretare a legii, soluția respingerii acțiunilor prin care se solicită anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public în situația condamnării acestuia la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei ori cu executarea în alte condiții decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul penal din 1969. ... 50. Tot în analiza cerinței de noutate a chestiunii de drept a cărei dezlegare se cere trebuie menționat că o dispoziție similară cu cea care formează obiectul prezentei sesizări este cea cuprinsă în dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, referitoare la „încetarea de drept a mandatului de primar în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate“. ... 51. Asupra interpretării acestei norme legale, ce privește categoria aleșilor locali, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, stabilind că: Dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82, respectiv cu executarea în alte condiții decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare ... 52. Deși chestiunea de drept dezlegată prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 a instanței supreme a vizat un alt text de lege decât cel pentru care se solicită pronunțarea în sesizarea pendinte, argumentele care au fost avute în vedere pentru interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt aplicabile și prevederilor art. 98 lit. f) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la 28 decembrie 2012. ... 53. Această identitate de rațiune în analiza sintagmei „condamnare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate“, cuprinsă atât în dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, cât și în cele ale art. 98 lit. f) din Legea nr. 188/1999, a fost statuată în considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 188 din 7 aprilie 2016, care, fiind învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 18/1999, a respins ca neîntemeiată această excepție, arătând, în cuprinsul paragrafelor 21 și 27, următoarele: 21. Curtea observă, din compararea celor două texte de lege, că, în ceea ce privește funcționarul public, raportul de serviciu încetează pentru același motiv ca și cel pentru care încetează mandatul alesului local, și anume condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de infracțiunea săvârșită și, în plus, atunci când a intervenit condamnarea pentru anumite infracțiuni, respectiv infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care l-ar face incompatibil cu exercitarea funcției publice, indiferent de pedeapsa aplicată pentru săvârșirea acestora. ... (...) 27. În ceea ce privește prevederile de lege criticate în cauza de față, este de observat că, la fel ca în cazul celor analizate de Înalta Curte, nu fac nicio distincție după cum pentru săvârșirea infracțiunii se dispune executarea pedepsei privative de libertate sau suspendarea executării acesteia... ... ... 54. Așadar, asupra modului de interpretare a prevederilor art. 98 lit. f) teza a II-a din Legea nr. 188/1999 s-au pronunțat, până la momentul formulării sesizări supuse analizei, în procedura reglementată de dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, atât Curtea Constituțională, prin deciziile anterior menționate, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, în dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, condiția noutății nemaifiind una actuală, existând repere suficiente pentru o interpretare și aplicare unitară a textului de lege care formează obiectul sesizării de față. ... ... 55. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ... ...