Decizia ÎCCJ nr. 11/2017 (HP)Punctul XIII

XIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 37. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, constată că sesizarea este inadmisibilă, după cum se va arăta în cele ce urmează. ... 38. Prealabil analizei în fond a problemelor de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să aprecieze dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, faţă de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 39. Potrivit acestor dispoziţii legale, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 40. Prin această reglementare, au fost instituite o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: – existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; ... – instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; ... – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să soluţioneze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. ... ... 41. Verificând admisibilitatea sesizării supuse analizei, se constată îndeplinirea numai în parte a condiţiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, după cum urmează: litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza ce face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel învestit să o soluţioneze. ... 42. În privinţa celorlalte condiţii, însă, se reţin anumite neregularităţi de natură a contura neîndeplinirea acestora, astfel cum se va arăta în cele ce urmează, raportat la fiecare dintre chestiunile de drept cuprinse în sesizare. ... 43. Prima chestiune de drept care face obiectul sesizării vizează interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în sensul de a se stabili dacă sintagmele „nu se acordă“, respectiv „nu se aplică“, cuprinse în aceste texte de lege, se referă la substanţa dreptului la acordarea indemnizaţiei la ieşirea la pensie sau reprezintă doar o suspendare a acordării acestei indemnizaţii. ... 44. În ceea ce priveşte această chestiune de drept, se apreciază, mai întâi, că nu este îndeplinită condiţia noutăţii. ... 45. Analiza conţinutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării reprezintă o condiţie distinctă de aceea a nepronunţării ... 46. Scopul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile este acela de a preîntâmpina generarea unei jurisprudenţe neunitare, urmare a unei interpretări şi aplicări diferite a unor dispoziţii legale, iar în lipsa unei definiţii a „noutăţii“ chestiunii de drept şi a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, evaluarea condiţiei noutăţii revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum s-a reţinut deja, constant, în jurisprudenţa acesteia^16. ... 47. În acest sens, s-a statuat că cerinţa noutăţii este îndeplinită atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, instanţele nu i-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat faţă de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. În egală măsură, însă, noutatea, în sensul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, se referă şi la o reglementare mai veche, dar asupra căreia instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în prezent, devenind astfel actuală cerinţa interpretării şi aplicării normei de drept invocate, respectiv să existe o normă juridică intrată în vigoare cu mai mult timp în urmă, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală ulterior. ... 48. Pentru a verifica îndeplinirea criteriilor care susţin condiţia noutăţii, se impune redarea conţinutului textelor de lege, obiect al chestiunii de drept sesizate: – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: + Articolul 10 (1) În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. ... – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: + Articolul 9 (1) În anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului. ... ... 49. Dispoziţiile legale citate nu reprezintă o noutate legislativă în materia reglementărilor privind acordarea de ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie. ... 50. Astfel, acelaşi mod de reglementare se regăseşte şi în cuprinsul următoarelor texte legale: – art. 9 şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 118/2010): + Articolul 9 Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă. + Articolul 16 (1) Prevederile art. 1-3, art. 5, art. 6 alin. (1) , precum şi cele ale art. 9-14 se aplică până la 31 decembrie 2010.“; ... – art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (Legea nr. 285/2010): + Articolul 13 (1) În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“; ... – art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010): + Articolul 9 În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. ... ... 51. Din analiza comparativă a reglementărilor citate se constată că între acestea există o asemănare perfectă de conţinut, dispoziţiile legale supuse interpretării prin sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău reprezentând o simplă reluare a unor texte legale anterioare. ... 52. Se poate observa cu uşurinţă că reglementările succesive evocate dispun în mod similar asupra unor drepturi băneşti ale angajaţilor (ajutoare, indemnizaţii la ieşirea la pensie), stabilind că acestea „nu se acordă“, respectiv „nu se aplică“ în anii menţionaţi; cele două sintagme reprezintă o soluţie legislativă uzuală, întrebuinţată de legiuitor şi în anii anteriori, atunci când a considerat că situaţia economico-financiară a ţării a impus-o. ... 53. Astfel, chestiunea de drept sesizată transcende în timp, în măsura în care prin reglementările succesive evocate legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind indemnizaţiile la ieşirea la pensie, fiind comună în reglementările succesive problema dacă sintagmele „nu se acordă“, respectiv „nu se aplică“ se referă la substanţa dreptului la acordarea indemnizaţiilor la ieşirea la pensie sau reprezintă doar o suspendare a exerciţiului acestui drept pe perioada expres prevăzută de lege. ... 54. Aşadar, chestiunea de drept supusă analizei nu este nouă, din perspectiva datei la care a intrat în vigoare sau a duratei reglementării. ... 55. Totuşi, cum criteriul vechimii reglementării nu trebuie absolutizat, trebuie verificat dacă reglementarea în discuţie presupune o aplicare recentă, generată de un anumit context socioeconomic. Această cercetare trebuie demonstrată, în primul rând, prin verificarea existenţei, deja, a unei jurisprudenţe prin care normei supuse analizei să i se fi dat o interpretare şi aplicare. ... 56. Este adevărat că noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, dar, în acest din urmă caz, doar dacă o instanţă este chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima oară. ... 57. Prin urmare, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, iar eventualele opinii jurisprudenţiale izolate sau pur subiective nu ar putea constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile^17. ... 58. Or, în cauză, se constată că problema de drept generată de aplicarea dispoziţiilor legale invocate în sesizare nu este recentă, existând o hotărâre a instanţei supreme, pronunţată în cadrul mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, menţionată chiar de către instanţa de trimitere, în cuprinsul sesizării, hotărâre prin care problema de drept în discuţie a fost dezlegată în interpretarea şi aplicarea unei dispoziţii legale anterioare cu conţinut similar. ... 59. Astfel, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că „Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, vizează exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie - 31 decembrie 2010 şi nu existenţa acestui drept“. În motivarea deciziei, instanţa supremă a reţinut, corelând dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 cu cele ale art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, că măsura instituită de art. 9 din Legea nr. 118/2010 a avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv pe perioada 3 iulie - 31 decembrie 2010, şi că raţiunea măsurii dispuse de legiuitor îşi are izvorul într-o situaţie de excepţie, respectiv criza economică a ţării; de asemenea, s-a reţinut, din interpretarea normelor legale enunţate, că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/ indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept şi că raţiunea acestei interpretări este impusă şi de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind ajutoarele/indemnizaţiile în anii 2011-2015. ... 60. Cum s-a arătat mai sus, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010, care prevăd că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă“, coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, care limitează aplicarea art. 9 până la 31 decembrie 2010, sunt similare, ca mod de reglementare, cu dispoziţiile legale supuse interpretării prin sesizarea ce face obiectul analizei de faţă. Ca atare, raţiunile care au stat la baza interpretării dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 118/2010, prin decizia instanţei supreme evocate, se transpun egal în interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, care fac obiectul prezentei sesizări. ... 61. Devine astfel evident că, faţă de Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prima problemă de drept care face obiectul sesizării nu are caracter de noutate, fiind explicat în această decizie sensul interpretării unei dispoziţii legale anterioare, ale cărei principii transcend intrării în vigoare a actelor normative a căror interpretare s-a solicitat prin sesizarea Curţii de Apel Bacău. ... 62. În acelaşi timp, faţă de decizia instanţei supreme evocate, obligatorie erga omnes, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se constată că nu este îndeplinită nici condiţia de admisibilitate care impune ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept sesizate. ... 63. Deşi textul art. 519 din Codul de procedură civilă nu prevede în mod expres, spre deosebire de legislaţia procesual penală internă, modalitatea prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fi statuat asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, prin pronunţarea unei decizii în recurs în interesul legii sau prin pronunţarea unei hotărâri prealabile, urmează a se aprecia, în acord cu doctrina în materie şi jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că textul legal are în vedere o hotărâre judecătorească obligatorie erga omnes. ... 64. Totodată, trebuie subliniat că se solicită interpretarea unor dispoziţii legale care nu comportă o reală dificultate, tocmai din cauza împrejurării că problema supusă analizei nu implică noutate. ... 65. Chestiunea de drept avută în vedere de art. 519 din Codul de procedură civilă trebuie să fie aptă să suscite interpretări divergente, care, fie ele doar prefigurate ori reţinute deja în doctrină ori în cuprinsul unor hotărâri judecătoreşti, trebuie arătate în sesizare. Această cerinţă rezultă din dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă şi punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este ţinut în primul rând să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică. ... 66. Or, în încheierea de sesizare a Curţii de Apel Bacău nu se regăseşte niciun raţionament judiciar care să conducă la concluzia că este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate şi care să necesite o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie. ... 67. Exprimându-şi punctul de vedere cu privire la prima chestiune de drept cu care a sesizat Înalta Curte, titularul sesizării arată că prin modul de redactare a textelor legale supuse interpretării, care precizează anul pentru care nu se acordă drepturile pentru ieşirea la pensie, raportat la faptul că nu s-a dispus abrogarea expresă a dispoziţiilor legale care consacră aceste drepturi, efectul dispoziţiilor legale supuse interpretării vizează exerciţiul dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, în sensul suspendării acestuia pe perioada anilor 2014 şi, respectiv, 2015, şi nu existenţa acestui drept, sens în care invocă şi jurisprudenţa instanţei supreme (Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; deciziile nr. LXXVII din 5 noiembrie 2007 şi nr. XII din 5 februarie 2007, pronunţate în recurs în interesul legii). ... 68. Prin urmare, din chiar considerentele expuse de autorul sesizării rezultă că nu este vorba de deducerea spre interpretare a unor texte de lege lacunare ori controversate, care să necesite interpretarea printr-o hotărâre prealabilă. ... 69. În acest context, în acord cu jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie^18, se constată că, în cauză, se pune şi problema eficienţei sesizării raportată la rezolvarea litigiului în care a intervenit, adică a aptitudinii procedurii de a-şi atinge scopul, câtă vreme nu este identificată o problemă de drept care să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. ... 70. Sesizarea Curţii de Apel Bacău pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 solicită formularea unui răspuns şi la întrebările dacă „în eventualitatea în care cele două sintagme («nu se acordă», respectiv «nu se aplică» - s.n.) vizează doar suspendarea exerciţiului dreptului la indemnizaţia la ieşirea la pensie, această suspendare se referă numai la perioada anului 2014, respectiv 2015, şi numai la persoanele al căror drept la pensie s-a deschis în anul 2014, respectiv 2015, sau vizează toate persoanele care au vocaţie la plata acestei indemnizaţii, indiferent de data deschiderii dreptului la pensie pentru acestea“ şi „care este data de la care persoanele cu vocaţie la plata acestei indemnizaţii pot solicita acordarea efectivă a dreptului lor“. ... 71. Or, prin aceste din urmă întrebări, se urmăreşte obţinerea unei dezlegări asupra însuşi obiectului dedus judecăţii în litigiul care a generat sesizarea instanţei supreme, iar nu o rezolvare de principiu a unor chestiuni de drept veritabile, în interpretarea unor norme legale îndoielnice, lacunare sau neclare, astfel cum impun dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 72. Din această perspectivă, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie^19 s-a subliniat cu consecvenţă că prin mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă se solicită instanţei supreme să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, în interpretarea unei norme legale îndoielnice, lacunare sau neclare. Finalitatea demersului o reprezintă împiedicarea apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie, instanţa supremă nefiind învestită, în cadrul acestei proceduri, cu însăşi aplicarea legii în scopul soluţionării cauzei respective. ... 73. Art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept“. În încercarea de a clarifica conţinutul acestei noţiuni, în doctrină s-a arătat că pentru a fi vorba de o problemă de drept reală trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma „problemă de drept“ trebuie raportată la prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ... 74. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 75. În acelaşi timp, chestiunea de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa şi, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile. ... 76. În cauză, însă, se constată că în încheierea de sesizare a Curţii de Apel Bacău nu se regăseşte niciun raţionament judiciar care să conducă la concluzia că este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate şi care să necesite o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariţiei unei jurisprudenţe neunitare sub aspectele vizate de întrebările sus-menţionate, obiect al sesizării. ... 77. Astfel, cu privire la aplicarea în timp a actelor normative de suspendare, autorul sesizării arătă că dispoziţiile privind neacordarea indemnizaţiilor la ieşirea la pensie nu retroactivează şi nu ultraactivează, ci se aplică doar pentru anul la care se referă actul normativ, sens în care invocă şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunţată în recurs în interesul legii) şi a Curţii Constituţionale (deciziile nr. 334 din 12 iunie 2014 şi nr. 170 din 19 martie 2015). ... 78. În realitate, prin întrebările puse, autorul sesizării urmăreşte să obţină dezlegarea chiar a problemei de fond asupra căreia reclamanta a solicitat instanţei de judecată să se pronunţe, ceea ce presupune, pe lângă identificarea legii aplicabile cauzei, interpretarea şi aplicarea acesteia la circumstanţele particulare ale cauzei, adică tocmai ceea ce s-a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin ultimele întrebări cuprinse în sesizare, redate mai sus. ... 79. Or, asemenea operaţiuni de interpretare şi aplicare a unui text de lege la diferite circumstanţe, ce caracterizează fiecare litigiu, nu pot fi atribuite completului constituit pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, ci revin instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei. ... 80. Obiectul procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă constă în interpretarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, care sunt determinante pentru soluţionarea pe fond a cauzei, iar finalitatea demersului constă în împiedicarea apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie, instanţa supremă neputând fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu însăşi interpretarea şi aplicarea legii în scopul soluţionării cauzei respective, atribut ce intră şi trebuie să rămână în sfera de competenţă a instanţei de judecată. ... 81. În ceea ce priveşte ultima întrebare formulată de autorul sesizării, referitoare la stabilirea datei de la care persoanele cu vocaţie la plata indemnizaţiei la ieşirea la pensie pot solicita acordarea efectivă a dreptului lor, se cuvine a se sublinia şi faptul că aceasta vizează o problemă de drept care prezintă un grad mare de generalitate. ... 82. În jurisprudenţa completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă s-a reţinut că „chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înţelesurile sau aplicaţiile; întrebarea instanţei trebuie să fie, deci, una calificată, iar nu generică şi pur teoretică“^20. ... 83. În acelaşi sens, s-a arătat că deosebirea esenţială dintre procedura hotărârii prealabile şi recursul în interesul legii este dată de faptul că în primul caz se rezolvă o chestiune de drept punctuală, de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în timp ce în al doilea caz se rezolvă, de regulă, o problemă de drept generică, de principiu^21. ... 84. Din această perspectivă, se constată că ultima întrebare cuprinsă în sesizare nu vizează o problemă punctuală de drept, respectiv numai cea a litigiului, cum ar fi determinarea datei de la care persoanele a căror vocaţie la plata indemnizaţiei la ieşirea la pensie s-a născut în anul 2014 (cum este cazul reclamantei din prezentul litigiu) pot solicita acordarea efectivă a acestui drept. Întrebarea instanţei de trimitere - care este data de la care persoanele cu vocaţie la plata indemnizaţiei la ieşirea la pensie pot solicita acordarea efectivă a dreptului lor - presupune analiza unei multitudini de ipoteze şi situaţii care ţin de particularităţile fiecărui caz în parte (raportat la data ieşirii la pensie a solicitantului, la dispoziţiile legale în vigoare la acea dată, la motivele concrete invocate de cel care solicită plata acestei indemnizaţii etc.), iar nu doar de cele ale cazului dedus judecăţii. ... 85. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod, ... ...