Decizia ÎCCJ nr. 29/2016 (HP)Punctul IX

IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale 30. La nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate, cu titlu de jurisprudență relevantă asupra problemei de drept în cauză, deciziile nr. 3.652 din 23 iunie 2011 și nr. 4.185 din 20 septembrie 2011, pronunțate de Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 3.219/115/2009 și nr. 604.1/115/2009, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de sindicat, în reprezentarea asistenților maternali, împotriva Sentinței civile nr. 151 din 6 aprilie 2011 și, respectiv, a Sentinței civile nr. 180 din 20 aprilie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu cercetarea legalității dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În considerentele acestor decizii instanța supremă a reținut următoarele: Prevederea cuprinsă la lit. f) a art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 nici nu înlătură și nici nu limitează exercitarea dreptului asistenților maternali la concediul legal de odihnă anual plătit. Sensul acestei prevederi legale este acela de a arăta condițiile în care concediul poate fi efectuat (anume prin păstrarea copiilor încredințați sau dați în plasament în prezența asistenților maternali ori, după caz, prin separarea acestora, în ipoteza în care aceasta este autorizată de către angajator), în considerarea specificului activității desfășurate de asistenții maternali, activitate ce are ca principală țintă asigurarea creșterii, îngrijirii și educării, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primesc în plasament sau în încredințare, conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003. Cum dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 consacră dreptul la concediu anual remunerat - în cele două variante - cu păstrarea copiilor încredințați sau dați în plasament sau prin separarea acestora de asistenții maternali - acest drept recunoscut, consacrat de art. 41 alin. 2 din Constituția României și de prevederile art. 38 din Codul muncii nu este în niciun fel încălcat, dat fiind specificul contractului de muncă și interesul superior al copilului care se desprinde din întreg ansamblul legislației în materie ... 31. La nivelul Curții Constituționale nu a fost identificată jurisprudență relevantă asupra chestiunii de drept în discuție. ... ...