Decizia CCR nr. 502/2024Punctul 44

44. De altfel, Curtea observă că și Consiliul Constituțional francez a stabilit, prin Decizia nr. 2004-492 DC din 2 martie 2004, că înregistrarea identității unei persoane în registrul național automatizat al autorilor de infracțiuni sexuale prevăzut la art. 706-47 din Codul de procedură penală are ca scop prevenirea recidivei și facilitarea identificării infractorilor. Rezultă că această înregistrare nu constituie o sancțiune, ci o măsură polițienească. Este de competența legiuitorului să stabilească regulile privind garanțiile fundamentale acordate cetățenilor pentru exercitarea libertăților, asigurând concilierea între respectarea vieții private și protejarea ordinii publice. De asemenea, în Decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2011, Curtea Constituțională belgiană s-a referit la situația condamnărilor prin simpla declarație a vinovăției. În speță, au fost atacate reglementări din Legea din 31 iulie 2009 cu privire la cazierul judiciar, care stipulau că trebuie înregistrate în cazier și condamnările prin simpla declarație a vinovăției. Totodată, au fost contestate și dispozițiile privind „modelul 2“, care menționa anumite infracțiuni comise împotriva minorilor. Acestea rămâneau la cazier și după expirarea termenului de 3 ani. Mai mult, instituțiile și organizațiile în care au loc activități cu minori puteau solicita un extras tip „model 2“ de la candidații care doresc o slujbă. Curtea a stabilit că această prevedere nu este contrară principiului egalității în drepturi, dreptului la viață privată și nici dreptului de liberă alegere a profesiei. Având în vedere gravitatea prejudiciului adus minorilor care au fost victime ale unor asemenea infracțiuni, legiuitorul are dreptul să adopte orice reglementare necesară pentru a preveni recidiva. Alegerea măsurilor potrivite pentru atingerea acestui scop este la discreția legiuitorului. ...