Decizia CCR nr. 502/2024Punctul 16

16. Cât privește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea reține că, în Cauza Gardel împotriva Franței, reclamantul - acuzat de viol și agresiune sexuală asupra unei tinere sub vârsta de 15 ani, comise de către o persoană care a abuzat de autoritate - s-a plâns de înscrierea sa în Registrul național judiciar automatizat al autorilor de infracțiuni sexuale (organizat prin Legea nr. 2004-204) și de aplicarea retroactivă a legii care impunea obligații mai severe comparativ cu cele existente la momentul condamnării sale, invocând încălcarea prevederilor art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. A fost necesar ca instanța europeană să aprecieze dacă înscrierea în Registrul autorilor infracțiunilor sexuale poate fi considerată „o pedeapsă“ în sensul art. 7 alin. 1 din Convenție sau dacă reprezintă o măsură care nu se înscrie în câmpul de aplicare a acestei prevederi. În cauză, prin Hotărârea din 17 decembrie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că înscrierea reclamantului în registrul autorilor de infracțiuni sexuale a fost realizată ca urmare a condamnării sale, dat fiind că înscrierea în fișier a persoanelor care, la fel ca reclamantul, au fost condamnate la închisoare pentru o durată mai mare de 5 ani pentru comiterea de infracțiuni sexuale se face în mod automat. Cât privește calificarea juridică în dreptul intern, instanța europeană a observat că, potrivit deciziei nr. 2004-492 DC din 2 martie 2004, pronunțată de Consiliul Constituțional din Franța, măsura în litigiu constituie mai curând o „măsură de asigurare a ordinii publice“ decât o sancțiune și că, în conformitate cu prevederile inechivoce ale art. 706-53-1 din Codul de procedură penală, registrul autorilor de infracțiuni sexuale a fost creat cu scopul de a împiedica comiterea repetată a infracțiunilor sexuale sau violente și de a asigura identificarea și localizarea autorilor unor astfel de fapte. Referitor la scopul și natura măsurii contestate, reclamantul a estimat că noua obligație impusă lui are caracter punitiv. Cu toate acestea, Curtea a considerat că scopul principal al acestei măsuri este prevenirea comiterii repetate a infracțiunii. Curtea a reținut că înscrierea în registrul autorilor de infracțiuni sexuale și obligațiile aferente nu constituie o „pedeapsă“ în sensul art. 7 paragraful 1 din Convenție, așa că nu este aplicabil principiul potrivit căruia legea nu trebuie să aibă efect retroactiv. ...