Decizia CCR nr. 443/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele de drept național criticate sunt neconstituționale prin faptul că impun ca o condiție ad validitatem forma autentică a declarației pe propria răspundere și elimină de plano posibilitatea cetățenilor de a îndeplini de la distanță procedurile necesare pentru înmatricularea societății sau schimbarea sediului social prin utilizarea semnăturii electronice extinse, care este reglementată în România și prevăzută la art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Or, toate aceste formalități prevăzute de normele criticate, care presupun efectuarea unor servicii și suportarea unor costuri suplimentare cu actele notariale, nu își găsesc rațiunea, în condițiile în care există mijloace precum semnătura electronică extinsă care oferă garanția că documentul provine de la semnatar și garanția integrității conținutului acestuia. Astfel, textul criticat este contrar art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, din perspectiva nerespectării Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pieței, al cărei obiectiv este de a face posibilă îndeplinirea cu ușurință, de la distanță și prin mijloace electronice, a procedurilor administrative (paragraful 52 și art. 57), mai ales că în situația dată nu există un motiv imperativ de interes general, așa cum este menționat în directiva antereferită (paragraful 48), care să justifice necesitatea formei autentice a declarației pe propria răspundere. ...