Decizia CCR nr. 466/2024Punctul 9

9. Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile legale contestate sunt constituționale, iar în cauză se aduce în discuție, de fapt, modul de interpretare a acestora. Reține că dispozițiile art. 493 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 sunt lipsite de echivoc, stipulând că sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) din acest act normativ, respectiv mustrarea scrisă, se poate aplica și direct de către conducătorul instituției publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. (1) referitoare la cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și audierea funcționarului public. Faptul că legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 32 din anexa nr. 7 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 că procedura de cercetare administrativă este obligatorie pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b) - f) din Codul administrativ nu poate conduce la concluzia că această procedură nu ar fi obligatorie în cazul sancțiunii mustrării scrise, contrariul rezultând din cuprinsul dispozițiilor art. 493 alin. (3) menționat anterior. De altfel, dispozițiile art. 49 alin. (1) din anexa nr. 7 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 instituie pentru comisia de disciplină posibilitatea să propună, în urma dezbaterii cazului, aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) din Codul administrativ, în cazul în care s-a dovedit săvârșirea unei abateri disciplinare, deci inclusiv mustrarea scrisă, cu mențiunea că, în ceea ce privește această sancțiune, ea poate fi aplicată și direct de conducătorul instituției, în măsura în care apreciază că aceasta ar corespunde gravității abaterii săvârșite de funcționarul public, chiar dacă comisia de disciplină a propus aplicarea unei sancțiuni mai severe. Instanța judecătorească mai reține că dispozițiile legale menționate reprezintă dreptul comun în materie de sancționare disciplinară a funcționarilor publici, existența unor norme speciale neputând avea niciun fel de efect asupra cadrului normativ general, după principiul conform căruia specialul derogă de la general. ...