Decizia CCR nr. 91/2024Punctul 7

7. Dispoziția constituțională a art. 41 alin. (2) teza întâi instituie pentru angajator obligația de a le asigura salariaților cele mai bune condiții de muncă, în scopul apărării vieții, a integrității corporale și a sănătății salariaților și a altor persoane participante la procesul de muncă. Pentru apărarea acestor drepturi au fost adoptate Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, care prevede la art. 6 obligația corelativă a angajatorului „de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă“, și Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, care stabilește o serie de obligații pentru angajator de a supraveghea și de a asigura securitatea salariaților în muncă. Între altele, acest din urmă act normativ stabilește că supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialiști de medicina muncii. Art. 4 alin. (1) definește aptitudinea în muncă drept capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical, iar art. 9 alin. (1) și art. 10 stabilesc că în condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine, anexa nr. 5, avizul medicului va fi „apt condiționat“. ...