Decizia CCR nr. 91/2024Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantelor autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia. Arată că aptitudinea condiționată la care face referire litigiul pune în dificultate îndeplinirea obligațiilor angajatorului de protejare a salariatului în realizarea atribuțiilor asumate prin contractul de muncă. Societatea a fost în imposibilitatea de a aplica dispozițiile legale criticate, care nu îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a legii. Consideră că prevederile art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 vizează și aptitudinea condiționată, în condițiile în care atribuțiile pe care trebuie să le îndeplinească salariatul potrivit fișei postului nu mai corespund din punctul de vedere al condițiilor și recomandărilor medicale. Astfel, în conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialiști de medicina muncii. Prin art. 4 alin. (1) se definește aptitudinea în muncă. În aceste condiții, sunt luate în considerare aptitudinile salariatului raportate la fișa postului și la activitățile pe care le desfășoară. De asemenea, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, organele competente de expertiză medicală emit fișa de aptitudine privind capacitatea în muncă. În condițiile în care această fișă conține recomandări sau are mențiunea „apt condiționat“, se apreciază că este obligația angajatorului de a evalua în ce condiții lucrătorul poate să își desfășoare activitatea și un raport în acest sens poate duce la concluzia îndeplinirii acestei obligații. Termenul de 30 de zile impus prin art. 62 din Legea nr. 53/2003 este un termen care nu poate fi aplicat în condițiile în care avizul este „apt condiționat“, întrucât angajatorul nu are posibilitatea să evalueze situația angajatului, să emită măsurile de protecție cu privire la locul de muncă și o decizie de a continua activitatea în raport cu condițiile impuse de avizul „apt condiționat“. Se mai susține că măsura de încetare a contractului individual de muncă trebuie văzută ca o măsură de protecție socială a salariatului, iar dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care angajatorul nu poate dispune concedierea, în condițiile în care se constată aptitudinea condiționată a salariatului. Dispozițiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 sunt lipsite de claritate și previzibilitate, în măsura în care concedierea trebuie emisă în 30 de zile de la data primirii avizului „apt condiționat“, întrucât acestea trebuie să dea posibilitatea angajatorului să facă o evaluare dacă și în ce condiții salariatul își poate continua activitatea. ...