Decizia CCR nr. 91/2024Punctul 14

14. Se susține și că dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii încalcă și dispozițiile art. 41 alin. (2) și ale art. 20 alin. (1) din Constituție, precum și pe cele ale art. 31 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care termenul de 30 de zile calendaristice se aplică și în ipoteza concedierii pentru „aptitudine condiționată“, care nu îi permite salariatului să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat. În acest sens, arată că, în situația în care angajatorul dispune concedierea salariatului pentru „aptitudine condiționată“, care nu îi permite salariatului să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, revine angajatorului să evalueze de la caz la caz dacă recomandările medicului de medicina muncii înscrise în fișa de aptitudine îi permit sau nu salariatului să își îndeplinească atribuțiile prevăzute în fișa postului, în condiții de siguranță a sănătății. Având în vedere că este necesară o astfel de analiză punctuală (deoarece, după cum tot în practică s-a demonstrat, avizul „apt condiționat“ nu conduce, automat, la imposibilitatea salariatului de a-și mai desfășura activitatea la locul de muncă), termenul de 30 de zile prevăzut de art. 62 alin. (1) din Codul muncii nu poate curge decât de la data la care angajatorul, după ce a analizat fișa de aptitudine, recomandările medicului de medicina muncii, fișa de risc și fișa postului, decide asupra măsurilor care trebuie luate. ...