Decizia CCR nr. 91/2024Punctul 32

32. Față de aceste critici, Curtea reține că cele două situații comparate de autoarea excepției sunt, în mod evident, diferite, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit este justificată. Susținerile autoarei excepției propun, în realitate, o modificare legislativă care are drept scop derobarea angajatorului de obligațiile constituționale și legale ce îi revin în vederea asigurării securității și sănătății lucrătorilor atunci când aceste obligații sunt dificil de realizat. Or, așa cum Curtea a reținut mai sus, intenția legiuitorului, în deplin acord cu prevederile constituționale, este tocmai aceea de a menține aceste obligații, astfel încât reducerea aptitudinilor fizice și/sau psihice ale salariatului de a desfășura munca să nu conducă la consecința dramatică pentru acesta de a pierde locul de muncă și salariul prin care își asigură venitul necesar traiului. Prin urmare, dispoziția art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 este în perfect acord cu prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) și cu art. 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ...